|
|
(4414) spurkat (rom. spurcat) pogan [pridev] spurkat (spurkată) (mn. spurkaț, spurkaće) [akc. spurkat] (prid.) — ① (rel.) pogan, oskrnavljen; pokvaren; zagađen ∎ lukru spurkat puće la kakat — pogan posao na govno smrdi ∎ pomana spurkată al muort nu primĭașće — oskrnavljenu daću pokojnik ne prima ∎ kopilu spurkat đi kuku, sa-nvață primovara sî manînśe în touta đimińața, pănă nu slubuađe vićiļi — dete, opoganjeno od kukavice, nauči da u proleće doručkuje svakoga jutra, pre nego što istera stoku ♦ up. kuk ② (mag.) bajalica ∎ đeskînćik đi spurkat — bajalica protiv pogani [Por.] ∞ spurka Etimologija: lat. spurcatus Grupa reči: Religija, magija i praznoverice [=108 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE spurcát, -ă adj. (lat spurcatus). Necurat, murdar, nevrednic de contactu guriĭ: pahar spurcat. Aur, argint spurcat (vechĭ), amestecat cu alte metale. Fig. Păgîn, care mănîncă carne în post: om spurcat. Păgînesc: lege spurcată. Nevrednic de contact: om spurcat. Subst. Cine - ĭ spurcatu cela ? Epitet draculuĭ. Triv. Iron. A te trece spurcatu, a nu maĭ putea să țiĭ urina (care e un lucru spurcat). Adv. În mod spurcat. – În est spúrcat (dar: a te trece spurcátu, nu spúrcatu!). Sursa: Scriban (1939) Link : spurcat |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||