|
|
(4507) sta (rom. sta) stati [glagol] sta (ĭuo stau, ĭel stă) [akc. sta] (gl.) — stati, stajati, prekinuti neku radnju ∎ ma-npinsă în lăturĭ, să nu stau lînga ĭel, kî-ĭ rușîńe — gurnuo me je u stranu, da ne stojim pored njega, jer ga je sramota ∎ nu sta aśiĭa ka țapuońu, duće, lukră śeva — nemoj tu stajati kao stožerčina, idi, radi nešto ∎ la-ntrabat kum stă ku bańi, ama ĭel n-a vrut să-ĭ spună — pitao ga je kako stoji sa parama, ali ovaj nije hteo da mu kaže ∎ (u izr.) nu stau đi aĭa șî aĭa — nisam za to i to, neću da gubim vreme na to i to [Por.] Etimologija: lat. stare Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE stà v. 1. a fi în picioare: cine stă, nu șade; 2. a rămânea pe loc: steteră la luptă; 3. a locui (permanent sau provizoriu): undei stați? am stat la Londra; 4. a zăbovi: unde ai stat atâta? 5. a înceta: vântul, ploaia a stat; 6. a se opri: trăsura a stat; 7. a nu lucra nimic: ce stați (cu mâinile în sân)? 8. a stărui: a sta de învățătură, a sta de capul cuiva; 9. a fi aproape: stă să cază; 10. a fi, a se afla întrun fel: cum stă treaba? cum stai cu sănătatea? 11. a se potrivi: nu - ți stă bine pălăria; 12. fig. a se cădea: nu - ți stă bine să vorbești așa; 13. a consta: fericirea nu stă în avuție; 14. a exista: ne ndoim dac așa oameni ntradevăr au stat GR. AL. [Lat. STARE]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : sta |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||