|
|
(4605) iskaļit2 (rom. iscălit) potpisan [pridev] iskaļit2 (iskaļită) (mn. iskaļiț, iskaļiće) [akc. iskaļit] (prid.) — (zast.) potpisan, overen ∎ kînd ĭ-a fakut đirĭept pi moșîĭe, tatî-su a fuost tare bolnau, șî nu ĭ-a lasat ńiś o arćiĭe iskaļită ku mîna luĭ — kada mu je zaveštao imanje, otac je bio teško bolestan, pa mu nije ostavio nikakav papir potpisan sopstvenom rukom ∎ tuată arćiĭa đi la țară trabe să fiĭe iskaļită — svaki papir od države treba da bude overen ♦ supr. ńiiskaļit [Por.] ∞ iskaļi Grupa reči: Društveni odnosi, status, običaji, pravo, pravda, sud, moral [=300 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ISCĂLÍT, -Ă, iscăliți, -te, adj. 1. (Despre texte, documente) Care poartă iscălitura autorului. Adeverință iscălită. 2. (Despre oameni) Al cărui nume este scris sub textul unui act oficial, al unei scrisori etc.; semnat. ♦ (Substantivat, articulat; învechit) Subsemnatul. Cu dreptate Iscălitul versuiește. CONACHI, P. 79. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : iscălit |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||