        
 |
||
(500) Muoșu Kraśun (rom. Moș Crăciun)  Starac Kračun [imenica]Muoșu Kraśun [akc. Muoșu Kraśun] (i. m.) — (mitol.) Starac Kračun („Božić”), mitološko biće iz božićnog ciklusa običaja i verovanja ∎ Muoșu Kraśun a fuost vrun muoș rău, đi kare sa puvestîașće kă a taĭat mîńiļi lu baba luĭ în ḑîua lu Kraśun, pintru kă nu ĭ-a dat ĭut đi mînkare — Starac Kračun je bio neki zli starac, koji je na dan Božića isekao ruke svojoj babi, zato što mu nije brzo postavila ručak [Por.] ∞ Kraśun (leg.) Muoșu Kraśun avut babă, kare a fuost muașa satuluĭ. În ḑîua lu Kraśun s-a naskut vrun kopil mik, și baba a fuost akolo. Kînd sa-ntuors la koļibă, Muoșu Kraśun a-nflomînḑît șî kată să-ĭ pună đi prînḑ. Ĭa spuńe k-a skaldat kopilo-la, șî sa ruagă đi ĭel s-o așćaće pănă sa spală pi mîń. Muoșu kînd auđe, traźe sakurĭa ș-îĭ taĭe mîńiļi đin kuot sî nu-ĭ spurśe prînḑu. Baba ĭuta ku mîńiļi taĭaće înapuoĭ la muĭarĭa-ĭa, șî ļî spală în apa-ĭa în kare a skaldat kopilu, șî mîńiļi sa prind la luoku luor, șî sa vinđikă ĭuta, ka kind ńiś n-a măĭ fuost taĭaće. Kă kopilo-la a fuost Dumńeḑîu, da mumîsa – Sînta Maĭka Mariĭe! — Mošu Kračun je imao ženu koja je bila babica u selu. Na dan Božića rodilo se neko dete, i ona je bila tamo. Kada se vratila u kolibu, Mošu Kračun je bio gladan i zatražio je od nje da mu postavi ručak. Ona mu je rekla da je okupala novorođenče i zamolila ga je da se strpi dok opere ruke. Kada je Mošu to čuo, dograbio je sekiru i odsekao joj je ruke iz lakata. Baba je pokupila odsečene ruke i brzo otrčala nazad kod one žene, i oprala ih u vodi u kojoj je kupala dete, i ruke su se primile na svoje mesto i brzo zarasle, kao da nikad nisu bile odsečene. Jer je ono dete bilo Bog, a njegova majka – Sveta Majka Marija! (Kazivač Paun Rucić, zapis: Durlić, Rudna Glava, 2000) Grupa reči: Mitologija, demonizam i narodna književnost [=2 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani)
IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE Moș Crăcĭun, în poveștĭ, un bătrîn cu barba albă, plin de zăpadă și sprijinit într’un toĭag și care aduce jucăriĭ copiilor. La Romani, în locul Crăcĭunuluĭ se sărbaŭ [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), ĭar la sfîrșitu anuluĭ ziŭa nașteriĭ zeilor. Abea în seculu al treilea, creștiniĭ gnosticĭ aŭ instituit sărbătoarea Bobotezeĭ (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a ținut loc și de Crăcĭun, cum se maĭ obișnuĭește și acuma pin [!] Galileĭa. În biserica Apusuluĭ, s’a primit ziŭa de 25 Decembre pentru a sărba nașterea luĭ Hristos în anu 354, ĭar în cea de Răsărit, la 386, după hotărîrea sfîntuluĭ Ion Gură-de-Aur. Ziŭa a fost luată de la păgînĭ, care-l sărbaŭ atuncĭ pe zeu soareluĭ. – Obiceĭu braduluĭ de Crăcĭun e luat de la vechiĭ Germanĭ și e păstrat de ceĭ noĭ pînă astăzĭ. În casa românească n-are ce să caute acest brad de Crăcĭun, că Româniĭ aŭ steaŭa, care se poate împodobi tot așa de frumos și nu se strică degeaba un brad. Sursa: Scriban (1939) Link : Moş Crăciun | ||
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||