      
|
|
(5083) śurĭaḑă (rom. surleață, șură)  sibara [imenica]śurĭaḑă (mn. śurĭaḑă) [akc. śurĭaḑă] (i. ž.) — sibara, pastirska koliba ∎ śurĭaḑa ĭe o bîrnarĭață rotată la pomînt da askuțîtă la vîr, fakută đin tuobļe đi fagańiță, or kă đin alt ļemn kare a fuost îndamînă — sibara je jedna brvnara okrugla pri zemlji a šiljata na vrhu, napravljena od stabala bukvića, ili drugog drveta koje je bilo pri ruci ∎ în śurĭaḑă a durmit pîkurari kînd a fuost ku vićiļi la munće, da șî lumĭa alaltă kînd a trait pin zbăgurĭ — u sibarama su spavali čobani kada su boravili sa stokom u planini, a i drugi ljudi kada su živeli po zbegovima ∎ śurĭaḑa sa faśe ĭuta, șî kind lumĭa sa mută ku vićiļi, o lasă, șî la luoko-l nou fak alta — sibara se lako pravi, i kad se ljudi sele sa stokom, ostave je, i na novom mestu prave drugu [Por.] Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=389 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE surleáță, surléțe, s.f. (reg.) colibă în care locuiesc țăranii în timpul cositului. Sursa: DAR (2002) SÚRLĂ3, surle, s. f. (Regional) Colibă ciobănească, de formă conică, construită din pari, scînduri sau bîrne reunite la vîrf și acoperită cu stuf, paie, fîn sau coceni. Sursa: DLRLC (1955-1957) ȘÚRĂ, șuri, s. f. 1. Construcție anexă pe lîngă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. O văd pe mama - n colțul șurii, Așază - ncet merindea - n glugă. GOGA, P. 21. Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174. Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153. ◊ Expr. A avea o gură cît o șură. v. gură (I 3). 2. Șiră de paie, de fîn etc.; gireadă. Șira, șura și, gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele do laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145. – Pl. și: șure (STANCU, D. 125, ODOBESCU, S. 13. Sursa: DLRLC (1955-1957) „Pînă la începutul secolului nostru s-au menţinut aici două construcţii rudimentare, şi anume: surla şi corla. Surla era adăpostul (=sklonište, Durlić) păcurarilor, dar se întrebuinţa şi ca bucătărie şi pentru adăpostirea oilor, atunci cînd se afla ::i sat (pl. XXVIII B şi XLIII A). Era de formă conică, cu baza rotundă. Se construia pe un schelet format din patru furci, prinse la vîrf în crăcane. Furcile se strîngeau bine la vîrf cu gînj (salcie răsucită). Peste cele patru furci se aşeza un cerc de şep de brad şi apoi peste acest schelet se puneau răzlogi şi lătunoaie (scînduri semirotunde de la marginea buşteanului). într-o parte se lăsa o uşă, lîngă care se afla şi vatra focului. Căldarea — ceaunul — atîrna ie o cujbă, un lemn strîmb sau o cracă înfiptă în pămînt. Această surlă ie formă conică era pe vremuri răspîndită şi în Muntenia. În regiunile de cîmpie-le Munteniei, surlele erau nişte adăposturi mai mari, de formă conică, folosite pentru vite”. (Sursa: RomulusVuia) Link : șură | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Śurĭaḑa đi la Dubașńița. — Sibara sa Dubašnice, izgradio Petar Budić iz Zlota, snimio Radenko Lazarević 2. jula 1976. Preuzeto iz knjige: Radenko Lazarević, Kras Dubašnice, Gornjana i Majdanpeka, Bor 1998, str. 314, sl. 167. |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||