|
|
(5147) imală (rom. imală) blato [imenica] imală (mn. imălurĭ) (i. ž.) — blato; prljavština; nečistoća ∎ a trekut pin morśilă, ș-a tunat în kasă ku imală pi opinś — prošao je kroz kaljugu, i ušao u kuću sa blatom na opankama ∎ țuaļiļi lukratuare sa spală đi sî sa dubuare imala đi pi ĭaļe — radna odeća se pere da bi se skinula prljavština sa njih ♦ sin. morśilă [Por.] Grupa reči: Priroda uopšte; materijal; proces; svojstvo [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE imală sf [At: H XVIII, 268 / Pl: ? / E: im1 + -ală] 1 (Reg) Murdărie. 2 Noroi. 3 Pământ amestecat cu paie folosit la construirea caselor Si: chirpici cf muruială. 4 Loc mlăștinos, rămas în urma inundării unei văi. 5 Jeg. 6 Cerumen. Sursa: MDA2 (2010) Link : imală |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||