|
|
(5267) pļeka (rom. pleca) poći [glagol] pļeka (ĭuo pļek, ĭel pļakă) [akc. pļeka] (gl.) — poći, krenuti ∎ ăl așćată tuoț să pļaśe, da ĭel înga sa-ndoĭașće — čekaju ga svi da krene, a on se još dvoumi ∎ a pļekat đinluok, kum auḑît vĭasta rîa — krenuo je smesta, čim je čuo lošu vest ♦ sin. porńi [Por.] Etimologija: lat. plicare Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE plecà v. 1. a păși dela un loc, a înnainta în cale: cine pleacă de dimineață, departe ajunge; 2. se zice despre animale și chiar despre lucruri: scrisoarea mea pleacă azi; 3. a-și trage origina, a-și lua începutul: arterele pleacă dela inimă. [Lat. SE PLICARE, a se îndoi (vulgar: a se îndrepta către, a se apropia de), de unde noțiunea de «a porni»]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : pleca |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||