|
|
(5307) kînta1 (rom. cânta) pevati [glagol] kînta1 (ĭuo kînt, ĭel kîntă) [akc. kînta] (gl. p. ref.) —① pevati ∎ pănă a pazît vićiļi la śuakă, fĭaćiļi kînta kînćiśe đi duor đ-a răsunat vaļa tuată — dok su čuvale stoku na brdu, devojke su pevale ljubavne pesme da je odjekivala cela dolina ∎ fećița kîntă đin gură ka prigivituarĭa — devojčica peva kao slavuj ∎ babiļi sa kîntă la-l muort, sa ruagă sî sa skuaļe — babe pevaju nad pokojnikom, mole se da ustane ② vajkati se, kukati ∎ đi śe sa va kînta veśina atîta, sigurat vrun rău sa slućit — zašto li se vajka toliko komšika, sigurno se neko zlo desilo [Por.] Etimologija: lat. cantare Grupa reči: Muzika, narodna kola, svirala; zvuk [=100 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A emite vocal sau instrumental un șir de sunete care se succed (sau se suprapun) în structuri muzicale. ◊ Expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. Intranz. și tranz. A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. Tranz. (Fam.) A îndruga, a înșira vorbe goale. – Lat. cantare. Sursa: DEX09 (2009) Link : cânta |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||