|
|
(5340) vînat (rom. vânat) lov [imenica] vînat (mn. vînaturĭ) [akc. vînat] (i. s.) — (zast.) lov ∎ rumîńi aĭ batrîń kare a trait în munće, s-a țînut ku vînatu, kă a fuost žuvaiń đestuļe da lumĭe puțînă — stari Vlasi koji su živeli na planini, izdržavali su se lovom, jer je divljači bilo dosta, a ljudi malo ♦ sin. luov [Por.] Etimologija: lat. venatus Grupa reči: Lov i ribolov [=26 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE vînát n., pl. urĭ. Acțiunea de a vîna: sa dus la vînat, trăĭește din vînat. Feară bună de vînat orĭ vînată: o pădure plină de vînat, un vînător încărcat de vînat. Sursa: Scriban (1939) vânat n. fiară ucisă sau prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. [Lat. VENATUS]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : vânat |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||