|
|
(5403) tutur (rom. tutor) tutor [imenica] tutur (mn. tuturĭ) [akc. tutur] (i. m.) — tutor, staratelj ∎ a ramas sarak fara parinț, șî la pis sudu pi uĭkî-su să-ĭ fiĭe tutur — ostao je siroče bez roditelja, pa mu je sud postavio strica za staratelja [Por.] Etimologija: lat. tutor Grupa reči: Društveni odnosi, status, običaji, pravo, pravda, sud, moral [=300 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE *tutór m. (lat. tutor, f. tutrix, d. tuéri, a apăra). Jur. Epitrop, persoană însărcinată cu tutela. Fig. Protector. Fem. tutoare. – Tutoru îl conduce pe minoru orfan, îĭ administrează averea și-l reprezentă în judecată. El lucrează în unire cu consiliu de familie, prezidat de judecătoru de pace, ĭar cînd interesele luĭ îs în conflict cu ale celuĭ de supt tutela luĭ, cedează locu unuĭ tutor subrogat. Sursa: Scriban (1939) Link : tutor |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||