   
 |
|
(5461) źura (rom. jura)  zakljinjati [glagol]źura (ĭuo ma źuor, ĭel sa źuară) [akc. źura] (gl. p. ref.) — (rel.) zaklinjati, proklinjati, kleti ∎ nu ći źura pi strîmb, kă nu-ț aźută — nemoj se krivo kleti, jer ti neće pomoći ∎ uamińi kare nu krĭed în Dumńeḑîu, sa źuară în fiĭe śe, măĭ đes în Dumńeḑîu în kare nu krĭed — ljudi koji ne veruju u Boga, kunu se u bilo šta, najčešće u Boga u koga ne veruju ∎ s-a źurat k-o să-l prindă, kînd va fi — zakleo se da će ga uhvatiti kad-tad ♦ up. înžura [Por.] Etimologija: lat. jurare Grupa reči: Društveni odnosi, status, običaji, pravo, pravda, sud, moral [=280 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. Sursa: DEX09 (2009) Link : jura |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||