|
|
(5482) pĭerdut (rom. perdut) izgubljen [pridev] pĭerdut (pĭerdută) (mn. pĭerduț, pĭerduće) [akc. pĭerdut] (prid.) — izgubljen ∎ vrĭame pĭerdută điźaba — vreme izgubljeno uzalud ∎ uom pĭerdut — izgubljen čovek ∎ pîkurarĭu adurmit, da uoĭļi s-a pĭerdut în padurĭe — čobanin je zaspao, a ovce su se izgubile u šumi [Por.] ∞ pĭarđe Grupa reči: Priroda uopšte; materijal; proces; svojstvo [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE perdút (est) și pĭerdút (vest), -ă adj. Pe care nu-l maĭ aĭ fiind-că țĭ-a căzut din buzunar orĭ naĭ putut orĭ naĭ știut să-l păstrezĭ: banĭ perduțĭ, case perdute. Răŭ întrebuințat: timp perdut. Aproape de moarte: bolnav perdut. Discreditat: om perdut. Foarte depravat: om perdut. Perdut în visurĭ, visător, gînditor. Sursa: Scriban (1939) Link : perdut |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||