   
|
|
(5531) poptă (rom. poftă)  apetit [imenica]poptă (mn. popće) [akc. poptă] (i. ž.) — (zast.) apetit, želja za jelom ∎ kînd ĭe mînkarĭa dulśe, o manînś ku mare poptă — kad je jelo slatko, jedeš ga sa velikim apetitom ∎ (u izr.) așćată popće — izvoljeva, čeka neki specijaltitet [Por.] ♦ dij. var. poftă [Buf.] ∞ popći Etimologija: slov. pohoti Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE poftă f. 1. dorință (sub raportul material și fizic): poftă de mâncare, pofte trupești; 2. dorință necumpătată, lăcomie: poftă de bani; 3. fig. împins de pofta măririi AL. [Vechiu-rom. pohtă = slav. POHOTĬ]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : poftă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||