|
|
(5668) nou (rom. nou) nov [pridev] nou (noă) (mn. noĭ, noĭ) [akc. nou] (prid.) — nov ∎ s-a dat bășka, ș-a fakut koļibă noă — odelili se, i podigli novi kolibu ∎ (u izr.) đin nou — iznova ♦ var. nuou [Por.] Etimologija: lat. novus Grupa reči: Priroda uopšte; materijal; proces; svojstvo [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE nou a. 1. care este de un timp scurt: vin nou, haine noi; 2. care a apărut de curând: carte nouă; 3 care nu era cunoscut sau admis: idee nouă; 4. lipsit de experiență: lucrător nou. [Lat. NOVUS]. ║ adv. de curând: nou - născut; din nou, încă odată. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : nou |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||