|
|
(5703) mîtahală (rom. matahală) monstrum mîtahală (mn. mîtahaļe) [akc. mîtahală] — (mit.) monstrum ∎ mîtahală ĭe insă đi pin povĭeșć, śuava mare, urît șî ku narau rău — matahala je biće iz priča, nešto veliko, ružno i zle naravi ∎ a visat kă a prinso o mîtahală, ș-astupato pănă nu ĭ-a sarit uoki đin kap — sanjala je da je šćepao neki monstrum, i davio dok joj nisu iskočile oči iz glave ♦ var. mătakală (Tanda) [Por.] Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE MATAHÁLĂ, matahale, s. f. 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare; p. ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie (mare). [Var.: mătăhálă s. f.] – Et. nec. Sursa: DEX09 (2009) Link : matahală |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||