    
 |
|
(578) bandă (rom. bandă)  truba [imenica]bandă (mn. bîănḑ) [akc. bandă] (i. ž.) — truba, limeni duvački instrument ∎ ḑîśe în bandă mikă — svira na maloj trubi ∎ bandă mîĭ marĭe — veća truba [Crn.] ♦ dij. var. (mn. bĭenḑ) ∎ bandaś, kîntă-n bandă — trubač, svira trubu ∎ s-a-nvațat đi mik să kînće-n bandă — naučio je da svira trubu kao mali (u detinjstvu) [Por.] Etimologija: nem. Bande Grupa reči: Muzika, narodna kola, svirala; zvukovi [=20 pojmova] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE bandă, sf. - fanfară, taraf de muzică populară; grup de oameni, lucrători în echipă la batoză. (Banat) Sursa: Pătruț BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.Sursa: DEX98 TROMPÉTĂ, trompete, s. f. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie; goarnă. – Din fr. trompette. Link : bandă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||