|
|
(5789) nume (rom. nume) ime [imenica] nume [akc. nume] (i. s.) — ime, naziv ∎ nu las pi ńima să lukre fiĭe śe în numiļi mĭeu — ne dam nikom da radi bilo šta u moje ime ∎ nume bućeḑat — kršteno ime ∎ nume la karće — ime upisano u matičnu knjigu [Por.] Etimologija: lat. nomen Grupa reči: Imena ljudi, nadimci, etnici i etnonimi [=208 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE nume n. 1. vorbă ce servă a desemna o persoană sau un lucru; 2. Gram. cuvânt ce exprimă noțiunea de ființe sau de calități: numele poate fi substantiv sau adjectiv; 3. nume propriu: nume de botez, de familie; 4. fig. reputațiune: i - a scos un nume bun, rău; cu numele, în aparență: era rege numai cu numele; 5. persoana însăș, lucrul însuș: în numele regelui, în numele legii. [Lat. NOMEN]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : nume |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||