|
|
(5841) uśis (rom. ucis) povređen [pridev] uśis (uśisă) (mn. uśiș, uśisă) [akc. uśis] (prid.) — povređen, ozleđen ∎ kopilu a veńit đi la viće tuot uśis, șă sa vaĭtă kă a kaḑut în vro borugă, aļergînd dupa viće fuźiće — dete je došlo od stoke sav povređen, i žali se da je pao u neku uvalu, trčeći za odbeglom stokom ♦ sin. lovit [Por.] ∞ uśiźe Grupa reči: Telesne i duhovne bolesti ljudi i životinja, i lečenje [=262 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și - n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într - o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită - te ce am pe trup și pe mîini! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154. Sursa: DLRLC (1955-1957) UCIS adj. asasinat, omorît, suprimat, (pop.) răpus, (fam. fig.) achitat, lichidat. (Persoană ~.) Sursa: Sinonime82 (1982) Link : ucis |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||