|
|
(6175) șopćit (rom. șoptit) šaputanje [imenica] șopćit (mn. șopćiturĭ) [akc. șopćit] (i. s.) — šaputanje ∎ șopćitu luor pin kuoturĭ ļ-a ĭeșît în vîru nasuluĭ — njihovo šaputanje po ćoškovima izašlo im je na vrh nosa ∎ șopćitol slab, măĭ đeparće s-auđe — tiho šaputanje se najdalje čujei [Por.] ∞ șopći Grupa reči: Govor, sporazumevanje, gramatika; književnost, poezija [=138 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ȘOPTÍT1 s. n. Șoptire; șoaptă. În noapte, sub poale de codru - nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit. COȘBUC, P. I 142. ◊ Fig. În șoptitul izvoarelor și în freamătul codrilor a răsunat... frumoasa noastră doină. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ Expr. Pe șoptite = încetișor, în șoaptă; fig. în taină, cu fereală, în surdină. Între felurile de mîncare, îl informă pe șoptite, în ureche, despre calitățile și cusururile fiecăruia. C. PETRESCU, Î. I 281. Se vorbea pe șoptite, dar apăsat și tăios. BART, E. 327. – Formă gramaticală: (în expr.) șoptite. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : șoptit |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||