     
 |
|
(638) fugarĭ (rom. fugar)  begunac [imenica]fugarĭ (mn. fugari) [akc. fugarĭ] (i. m.) — ① begunac ∎ fugarĭ đi puoćiră — begunac pred poterom ② izbeglica, lice koje je pobeglo sa svoje teritorije da bi se spasilo ∎ a fuost fugarĭ đi vrĭamĭa đi namț — bio je izbeglica za vreme nemačke okupacije ③ dezerter ∎ fugarĭ đin vuoĭskă — dezerter iz vojske [Crn.] ♦ dij. var. fugaș [Por.] ∞ fuźi Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar. Link : fugar |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||