    
 |
|
|
(6439) gîḑîla (rom. gâdila) golicati [glagol] gîḑîla (ĭuo gîḑîl, ĭel gîḑîlă) (gl. p. ref.) — golicati ∎ kînd ći gîḑîlă baĭatu, ka kînd trĭek furńiśiļi pin luoko-la unđe ĭel ć-a dîrît ku mîna — kad te golica momak, kao da prolaze mravi kroz to mesto koje je on dodirivao rukom ∎ ĭastă insă kare nu sufîră s-o gîḑîļ — ima osoba koje ne podnose da ih golicaš [Por.] Etimologija: bug. гъделниѥ Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE gâdila [At: ANON. CAR. / V: ~li, ghid~, ghidili, (reg) gâzuli / Pzi: ~e / E: bg гъделниѥ] 1 vt A atinge ușor anumite părți ale corpului cuiva spre a produce senzații care provoacă, fără voie, râsul. 2 vt (Pop; fig; șîe A ~ pe cineva la inimă) A linguși. 3 vr A fi gâdilicios (2). 4 vt (Înv) A produce cuiva o plăcere sau o senzație plăcută. 5 vt (Pfm; îe) A te ~ limba A avea o poftă irezistibilă de a vorbi, de a sporovăi Si: a avea gâdilici (2) la limbă. Sursa: MDA2 (2010) Link : gâdila |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||