     
 |
|
(6515) rîsarit1 (rom. răsărit)  svitanje [imenica]rîsarit1 (mn. rîsariturĭ) (i. ž.) — ① (astr.) svitanje, svanuće, osvit ∎ uoĭļi sa mînă la paskut în rîsarit đi suare — ovce se teraju na pašu u osvit sunca ② (strana sveta) istok ∎ sa dus kîtra rîsarit — otišao je na istok ∎ (rel.) kînd la pomană sa śiare mărturiĭa, ći-ntuorś kîtra rîsarit, faś kruśe șă spuń rugamîntu — kad se na pomani zatraži marturija (svedočenje), okreneš se prema istoku, prekrstiš se i izgovoriš molitvu ∎ saćanu lukră đi la rîsarit pănă la zovărńit — seljak radi od svanuća od sumraka [Por.] Grupa reči: Astronomija, meteorologija i atmosferilije [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE răsărit a. 1. ieșit din pământ: flori răsărite; 2. înalt de stat: boi din cei mai răsăriți ISP.; 3. în relief: chipuri răsărite OD. ║ n. 1. momentul când un astru apare la orizont: dela răsărit până la asfințit; 2. partea cerului unde soarele se ridică dasupra orizontului (ca punct cardinal): răsăritul și apusul. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : răsărit |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||