    
 |
|
(687) blană (rom. blană)  daska [imenica]blană (mn. blăń) [akc. blană] (i. ž.) — daska ∎ blăń dă gorun — hrastove daske [Hom.] ∎ ńaćid ka blana — ravan kao daska ∎ s-a dus la firizană să taĭe la blăń — otišli su na strugaru da režu daske ∎ śopļașće blana ku sakurĭa — teše dasku sekirom [Por.] Etimologija: bug. blana Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=82 pojma] Reč zapisao: DamirIlić Mesto: Sige Opština: Žagubica Područje: 10 Ungurjani (Mlavljani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE BLÁNĂ2 blăni f. pop. Scândură groasă. [G.-D. blănii] /< bulg. blana blánă (blắni), s. f. – 1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). Sl. *blana, cf. slov., ceh. blana „pojghiță”, sb. blanak „scîndură”, slov. blanja „scîndură”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ „coajă”, oboločka „cuvertură” (Berneker 69; DAR); și oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s. m. (meseriaș care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s. f. (dans tipic); blănărie, s. f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptușit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuși cu blană); blănos, adj. (căptușit cu blană). Ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, și din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35. Sursa: DER (DERAC) SCẤNDURĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula. Sursa: DEX98 Link : blană |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||