|
|
(705) ļifuri (rom. laf) laprdati [glagol] ļifuri (ĭuo ļifur, ĭel ļifură) [akc. ļifuri] (gl.) — ① laprdati, govoriti nejasno, nerazgovetno ∎ ļifură, k-așa-ĭ vuorba — brblja, jer mu je takav govor ∎ ĭuo ńimik nu înțaļeg śe ļifură uomo-sta? — ja ništa ne razumem šta ovaj čovek brblja ? ② govoriti nepristojnosti ∎ ļifură śe nu-ĭ mĭarźe-n rînd — brblja što ne treba [Crn.] ♦ dij. var. ļafuri ♦ var. ļuafuĭi ♦ sin. latra ∎ ļuafîĭe lozaĭturĭ — lupeta koješta, baljezga; (fig.) laje [Por.] Etimologija: tur. laf govor, razgovor; prazan govor, nadgovaranje (Škaljić) (exp. Durlić) Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Sursa: DEX98 (1998) laf (láfuri), s. n. – Vorbărie, taifas. – Mr. lafe, megl. laf. Tc. laf (Roesler 587; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Berneker 683; Șeineanu, II, 232), cf. ngr. λάφα, alb. ljaf, bg., sb. laf. – Der. lafa, s. f. (trăncăneală; bagatelă, moft); lăfăi, vb. refl. (a o duce bine), pentru a cărui der. din laf cf. Philippide, II, 719 (după Cihac, II, 164, din sl. lĕgati „a zăcea”; după DAR, din mag. leffenni „a atîrna”; pentru Scriban, legat de slov. lâjhati „a hoinări”); lafagiu, s. m. (limbut, șarlatan). Sursa: DER (1958-1966) Laf (pl. lafur) a. Vorba cuvânt, zisă, spusă. (...) [Meglenoromâni] Din. tc. laf, (arom. lafe). Sursa. Capidan2007 Link : laf |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||