|
|
(840) bĭeșînă (rom. beșină) prdež [imenica] bĭeșînă (mn. bĭeșîń) [akc. bĭeșînă] (i. s.) — prdež; gasovi ∎ ĭa skapat o bĭeșînă — ispustio je prdež ∎ bĭeșînă puće — prdež smrdi ∎ bĭeșînă puorkuluĭ — svinjski prdež, (fig.) poslednji prdež [Por.] ∞ bĭeșî Etimologija: lat. vĩssīna Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=46 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE BEȘÍNĂ s. f. (Reg. Mold.) V. bășină (din lat. vĩssīna). Sursa: DER (DERAC) beșínă (est) și bă- (vest) f., pl. ĭ (lat. vĭssina, fr. vesse). Triv. Emisiune de gazurĭ pin orificiu anal. Beșina porculuĭ, un fel de cĭupercă (lycoperdon gemmatum), înrudită cu gogoașa. Sursa: Scriban bășínă (bășíni), s. f. – Vînt, pîrț. – Var. (Mold.) beșină. Mr. bișină, megl. bișǫnă. Lat. *vĭssῑna, de la vĭssῑre (Pușcariu 190; REW 9380; Candrea-Dens., 140; DAR); cf. sard. pisina, calabr. vissina, sicil. bissino, cat. veixina, sp. bejin, astur. bixin (Corominas, I, 437). – Der. bășinos, adj. (care face vînturi; pîrțîit; laș). V. și băși. Sursa: DER (DERAC) Link : beşină |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||