|
|
(851) biś (rom. bici) bič [imenica] biś (mn. biśurĭ) (i. m.) — bič ∎ ļagaĭ kuralușa đi bĭt șî fakuĭ biś — vezah kaišić za štap, i napravih bič [Crn.] ∎ biś đi kuažă — kožni bič ∎ biś đi fuok — plameni bič (u bajalicama) ♦ var. izbiś [akc. izbiś] [Por.] Etimologija: slov. biči Grupa reči: Zanati, alati, tehnika, oružje, mere, brojevi, poslovi, aktivnosti [=43 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči. Link : bici |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||