|
|
(855) buźak (rom. bugeac) budžak [imenica] buźak (mn. buźakurĭ) [akc. buźak] (i. ž.) — budžak, ćumez, zabačen, neuređen i prljav prostor (Речник МС) ∎ kopiļe, nu ći baga-n buźako-la akolo — dete, nemoj da ulaziš u taj budžak tamo ∎ pi lînga kasa luĭ numa ńișće buźakurĭ — oko njegove kuće samo neki budžaci [Por.] Etimologija: tur. buğak Grupa reči: Zemljište i reljef [=29 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak. Sursa: DLRM 2) bugeác n., pl. urĭ și ece (turc. tăt. buğak, unghĭ, colț, loc izolat, cum se numea sudu Basarabiiĭ, locuit odinioară de Tătarĭ). Vechĭ. Peninsulă. Azĭ. Ml. Un dans popular. Btș. (bugeag, pl. urĭ și ege). Pustiŭ. A trăi ca’n bugeag, a trăi ca un sălbatic, ca într’un loc pustiŭ. Sursa: Scriban Link : bugeac |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||