Narodna književnost Vlaha: kartica zapisa, obrađena: 31.12.2012.

O fost tri păcurarĭ la oi. Toţ tri o avut ibómńiśe. La toţi tri li-o furat scăpărămînćili. Al măi mare caută să facă focu: Nu-s. Caută al mijlośin: Nu-s. Caută al mic: Nu-s. Atunś śe să facă? Să văd prăstă doauăsprăśe miluri dă pămînće, văd o zare dă foc. Să duś-al măi mare. Afl-un moş:

- Bună vręmia, tato moş.

- Mulţămez-dumitale, taiki.

- Dar nu-m vii da cîta foc?

- Taica-ţ dă cîta foc, dăcă-n spuń o povastă ńeaudzîtă, ńevădzută.

- Că nu şćiu, tato moş.

- Ei, pii dacă nu şćii, îm vii fi dźimińaţă dă fruşćuc. Îl ia şî-l liagă.

Ai doi aşćaptă. Nu măi vińi. Atunś pliacă al mijlośin. Să duśe la moş.

Află c-o aprins butoarca şî o pus capu pră coadă. (O foz Doamńe-Apără moşu). Vędźe pră ăla legat:

- Bună vremia, tato moş.

- Mulţămez-dumitale, taiki.

- Da nu-m vii da cîta foc?

- Taica-ţ dă cîta foc, dăcă-n spuń o povastă ńeaudzîtă, ńevădzută.

- Că nu şćiu, tato moş.

- Ei, pii dacă nu şćii, îm vii fi mîńe dă prîndz.

Al mai mic aşćaptă. Nu măi vin. Să ia şî pliacă şî iel. Iel o avut un topor. Cît mięrźi, ascući toporu. Aźunźe la moş. Viędźe pră ăia legaţ.

- Bună vremia, tato moş.

- Mulţămez-dumitale, taiki.

Da nu-m vii da cîta foc? [Pag. 81]

- Taica-ţ dă cîta foc, dăcă-n spuri o povastă ńeaudzîtă, ńevădzută.

- Şćiu, taico moş. Îţ spun:

Cîn s-o-nsurat muma şî s-o măritat tata, śe, io li-am foz-d-aźutorĭ la nuntă.

- Asculţ, tato moş, povasta?

- Ascult.

- Şî io ascut toporu. Mă minară la moară

Cu un foale dă veveriţă

Plin pănă-n lopăćiţă.

Măśinai şî plecai. M-aźunsă o săće. Mă-ntorş năpoi. Ei, dar să beu cîta apă. Cu śe să beu? Luvai capu şî sparş ghiaţa şî băui cîta apă. Şî am plecat. Dźeţ prăstă uńi

Vînturînd la bob

În vîru lui plop;

Paili pică şî boabili s-ańină.

- Maica lui, cum ăla

Vîntură la bob

In vîru lui plop;

Paili pică şî boabili s-ańină?

- C’e mirĭ dă mińe şî nu će mirĭ dă ćine că ieş făr cap.

- Asculţ, tato moş, povasta?

- Ascult.

- Şî io ascut toporu. Măi mierş cîta, dźeţ dă unu

Vînturînd la năgâră

Cu á śorobară În vîru lui scară;

Paili pică, boabili s-ańină.

- Ei, cum ăla

Vîntură la năgâră [pag. 82]

Cu á śorobară

În vîru lui scară;

Paili pică, boabili s-ańină?

- Ei, će mirĭ dă mińe şî nu će mirĭ dă ćine că ieş făr cap. Măi mierş cîta, dźeţ dă unu

Vînturînd la miei

În vîru lui bordźei;

Paili pică, boabili s-ańină.

- Cum ăla

Vîntură la miei

În vîru lui bordźei;

Paili pică, boabili s-ańină?

- Ei, će mirĭ dă mińe şî nu će mirĭ dă ćine că ieş făr cap. Atunś io puş mîna să văd śe tot dzîc iei aşa. Cîm puş mîna, nu-i capu. Atunśa mă-ntorş năpoi şî îl văd că o pus

Un piśor dă śară

Ş-unu dă năgară

Şî mănîncă cîća fraź pră coastă.

Io cur după iel şî nu poś să-l prind. Atunś śe să fac? îi dźeţ foc. Al dă śară să topi şî al dă năgară arsă. Şî-l luvai şî-l puş la loc. Ş-atunśa aźunş acasă la nuntă. Dar mă-ntriabă părinţî că ś-am zătrit. Da m-i ruşîńe să spun.

- Asculţ, tato moş, povasta?

- Ascult.

Şî io ascut toporu. Odată, poc, în capu lu moş. Omorî pră moş, dăzlegă fraţî şî plecară. Atunśa să dusără la oi şî făcură nuntă şî zuzîie. Dar mi-s şî io la nuntă. Îm dźęţără un śur cu cîta dzamă ş-un fus ş-un oidolán şî plecai pră drum la dźal. Mă-ntîńii cu Trăia Baba (îi orb d-un okĭ). Iel o dzîs că «bunu-i drumu». Io an-ghindźit că dzîśe că «bunu-i fusu». Io atunś, bruţ, cu fusu-n okiu; îl orbii. [Pag. 83]

Mă-ntîńii cu Micolae Boia. Iel dzîsă că «bună-i calia». Io ghindźii că dziśe că «bună-i dzama». Io atuśi, śuru, śurăiĭ şî-l arş. Rămîńę pliaş.

Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. [Pag. 84]