Narodna književnost Vlaha: kartica zapisa, obrađena: 31.12.2015.

A vrut baĭatu sî sa-nsuare, ama đin triĭ suruorĭ n-a şćut pi kare să aļagă. Iĭ dă-n gînd kum sî vadă kare ĭe đin ĭaļe măĭ omeńită, kare nuĭe umblată, şî ĭa un şokîće, şî sa duśe la măĭ batrînă. O-ntrabă da ĭe aĭa pulă, fata spuńe kă nuĭe, kî ĭe pula fakută în alt fĭeļ.

– Eee, sa ginđaşće ĭel – asta ĭe îmblată, kî şćiĭe kum ĭe fakută pula!

Sa duśe la mižlośină, şî aĭa spuńe đi šokîće kî nuĭe pulă. Vĭađe baĭatu kî şî ĭa nuĭe fată mare, ş-o kată pĭ-a măĭ ćinîră.

Ĭ-arată şokîćiļi, ş-o-ntrabă dar ĭe pulă, ĭa spuńe kî n-auḑît đi pulă, da aĭa în mîna luĭ ĭe şokîće. Dragu baĭatuluĭ, o însuară ĭel, şî kînd a veńit nuapća đin tîń, đizbrakă pîntaluońi, şî-ĭ arată, śkă:

– Ĭe uĭće, ăće, asta ĭe pulă!
Ńevasta sa uĭtă, şî sa miră:

– Śe ḑiś, mă, aĭa ĭe pulă?! Eee, sî vĭeḑ tu, atunśa, naĭka Pătru śe pulă are!