Đimińaţa pănă-n zuori,
În kîntatu lu prigivituorĭ,
Ĭuo đeskulţ, ku kapu guol,
Ma proîmblu pin obuor.
Lălă, daĭkă, ămă muor,
Ma-nśintat un marĭe duor,
După a mĭev puişuor.
Ţînće naĭkă, nu muri-re,
Pînă vara va veńi-re,
Pănă duosu va-nfrunḑî-re.
Pănă kuku va kînta-re,
Nuoĭ în duos ń-am pitula-re.
Ńima nu ńi va veđa-re,
Să ńi strîśe dragusta-re,
Kă duşmańi s-a vorbit
Să ńi prindă la ĭubit,
Să ńi taĭe la kuţît,
Să ńe kulśe la pomînt.
Puńe naĭka kapu-n braţă,
Lasă duşmańi să vorbĭaskă.
Dragu nuostru să trăĭaska,
Păn’ duşmańi să vorbĭaskă.
Kă đi drag nuĭe ļak,
Kît ĭe lumĭa tuoţî ḑak,
Dragusta ĭa kum vă fire,
Nu să puaće ļekuire.
Pănă naĭka va veńire,
Să ma duk la naĭka-n braţă,
Sî ma satur đe dulśaţă,
Sî zauĭt la batrîńaţă.
Păn’ duşmańi tuoţ vorbĭesk
Ĭuo ku naĭka ma voĭesk. |
Jutrom rano, u svanuće,
Uz pevanje slavujevo,
Bosonoga, gologlava,
Šetam ispred svoje kuće,
Lele, sestro, evo mrem,
Sva gorim od silne želje
Za svojim pilencem.
Drž’ se dragi, nemoj ’mreti,
Dok proleće nam ne dođe,
Dok nam šuma ne olista,
I ne zapeva kukavica.
Mi ćemo se u šumi skriti,
Niko neće da nas vidi,
Našu ljubav da pokvari.
Dušmani se zaverili
U ljubljenju da nas nađu,
Noževima da nas seku,
I sa zemljom da nas sravne.
Stavi glavi mi na grudi,
Nek dušmani svoje zbore.
Naša ljubav neka živi,
Dok dušmani pretnje pletu.
Jer za ljubav leka nema,
Ceo svet od nje pati,
Ta se ljubav, kakva da je,
Ne da lako izlečiti!
Dok mi dragi moj ne dođe,
U naručje da mu padnem,
Da se slasti sva zasitim,
Na starost da zaboravim!
Dok nam prete svi dušmani,
Ja sa dragim ljubav vodim!
|