Reč învață u karticama drugih reči |
|
Br | Vlaški | Rumunski | Srpski | Gnezdo reči | Reč u umotvorinama | Akcija |
|
285 | aflatuorĭ | aflător | налазач | aflatuorĭ (aflatuаrĭе) (mn. aflatuorĭ, aflatuаrĭе) [akc. aflatuorĭ] (prid.) — (izob.) nalazač, pronalazač (ret.) izumitelj ◊ învață kopuoĭu să fiĭe bun aflatuorĭ đi žuaviń — dresiraj kera da bude dobar nalazač divljači [Por.] ∞ afla | | [Vidi] |
|
|
|
6468 | buĭađa naruadă | datură | буника | buĭađa naruadă (sint.) — (bot.) bunika (Datura stramonium) ◊ sa kĭamă buĭađa naruadă kă ĭe tare veńinuasă — zove se luda biljka jer jako otrovna ◊ krĭașće pi lînga kuośina puorśilor, șă parințî învață kopiĭi să n-o dîraskă, kă puot sî sa otravĭaskă șî sî noroḑaskă, da puot șî sî muară dakă o manînkă — bunika raste oko svinjca i roditelji uče decu da je ne diraju jer mogu da se otruju i da polude, ili da umru ako je jedu ◊ tutunźiĭi a frîmîntat frunḑiļi lu ĭarba naruadă ș-a mistakat ku frunḑăļi tutunuluĭ kare l-a krĭeskut pin građiń, ș-așa a tutuńit — pušači su mleli list bunike i mešali ga sa listovima duvana iz bašte i tako pušili [Por.] ♦ dij. sin. kornaśe [Mlava] ∞ buĭađe | | [Vidi] |
|
|
|
1326 | dadauorĭ | ? | дадаори | dadauorĭ [akc. dadauorĭ] (i. m.) — dadaori, tradicionalna narodna igra Vlaha Crnorečja ◊ ura-sta s-a žukat în tuaće saćiļi, ama sî kĭamă șî tramuriśa — ovo kolo se igra u svim selima, ali se zove i „tramuriša” ♦ / < de doa ori — „po dva puta” ♦ sin. tramuriśa — „drhtava, treperava” [Crn.] | (Ima umotvorina!) | [Vidi] |
|
|
|
1744 | danț | danţ | коло | danț (mn. danțurĭ) [akc. danț] (i. s.) — 1. kolo; vrsta narodne igre u kojoj se igrači uz muziku neprestano kreću laganim koracima napred ili na desnu stranu ◊ danțu la nuoĭ s-a žukat numa pi la nunț, șî aĭa kînd nuntașî a trĭekut pin sat — danc se kod nas igrao samo na svadbama, i to kada su svatovi prolazili kroz selo ♦ sin uără 2. grupa ljudi oko vođe ◊ puartă danțu pin sat, adunat ćińerișu șî-ĭ învață să ļipîĭe la kîărț — kolovođa u selu, okupio mlade i uči ih da lupaju karte ◊ o sî va vină parințî, ș-o sî va spargă danțu — doći će vam roditelji, pa će vam rasturiti družinu ◊ s-a prins într-un danț ku iĭ — uhvatio se u isto kolo sa njima [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
1280 | dîskaļiță | dăscăliță | учитељица | dîskaļiță (mn. dîskaļiț) [akc. dîskaļiță] (i. ž.) — učiteljica, prosvetni radnik ◊ fata mĭa a gaćit șkuala đi daskîļ ș-akuma ĭe dîskaļiță, lukră la șkuală la nuoĭ în sat, învață kopiĭi — moja kćerka je završila učiteljsku školu i sada je učiteljica, radi u školi kod nas u selu, uči decu [Por.] ◊ am avut dîskaļiță ćinîră, șî la șkolarĭ mult ļ-a fuost drag đi ĭa — imali smo mladu učiteljicu, i đaci su je mnogo voleli [Crn.] ♦ up. daskîl [Por.] ♦ dij. sin. oćituluaĭkă [GPek] ∞ șkuală | | [Vidi] |
|
|
|
1640 | đișćinźe | deștinge | отпасати | đișćinźe (ĭuo đișćing, ĭel đișćinźe) [akc. đișćinźe] (gl. p. ref.) — 1. otpasati, skinuti opasač, kaiš ili učkur kojim je što opasano, obavijeno ◊ învață kopilu să đișćingă sîngur kuraua la nadraź — nauči dete da samo otpaše kaiš na pantalonama ♦ sin. đizļega [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
1601 | đizvața | dezvăţa | одучити | đizvața (ĭuo ma đizvîăț, ĭel sa đizvață) [akc. đizvața] (gl. p. ref.) — odučiti (se), odviknuti (se); promeniti naviku ◊ kum uomu sa învață, așa sa șî đizvață — kako se čovek navinke, tako se i odvikne ♦ supr. învața [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
2291 | fluĭeruț | fluieraș | фрулица | fluĭeruț (mn. fluĭeruță) [akc. fluĭeruț] (i. s.) — (muz.)(demin.) frulica ◊ are șî kopilu un fluĭeruț, dakă învață ĭută, o sî-ĭ kumparăm fluir măĭ mare — ima i dete jednu frulicu, ako bude brzo učilo, kupićemo mu veću frulu ♦ var. fluĭerĭel [Por.] ∞ fluir | | [Vidi] |
|
|
|
2814 | învața | învăţa | учити | învața (ĭuo învîăț, ĭel învață) [akc. învața] (gl. p. ref.) — učiti, obrazovati se, sticati nove navike ◊ daskulu învață kopiĭi — učitelj uči decu ◊ baț vita sî sa învĭață să nu sa dukă în luok — biješ stoku da nauči da ne ide u njivu ◊ frumuos kîntă, ama grĭeu învață kînćik nou — lepo peva, ali teško uči novu pesmu ♦ supr. đizvața [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
6422 | karće | carte | писмо | karće (mn. kărț) (i. ž.) — 1. pismo, spis ◊ karće, kare s-a trîmĭes ku vro porînkă, s-a skris ku konđeĭu — pismo, koje se slalo sa nekom porukom, pisalo se kondeljom 2. knjiga ◊ tot șkolarĭu are kesu pļin đi kărț, đin kare învață — svaki đak ima punu torbicu knjiga, iz kojih uči [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
3960 | pruost | prost | наиван | pruost (pruastă) (mn. pruoșć, pruașće) [akc. pruost] (prid.) — 1. (o čoveku) naivan, priprost; priglup ◊ nu fi pruost, nuĭe aĭa așa kum țî sa-m pare țîĭe — ne budi naivan, nije to tako kako se tebi čini ◊ nu învață bińe la șkuală kî ĭe, saraku, pruost đi kap — ne uči dobro u školi jer je, siroma, priglup 2. (o poslu) jednostavan, lak ◊ a fuost mik ș-a putut să lukre numa vrun lukru pruost — bio je mali, i mogao je da radi samo neki jednostavan posao [Por.] | | [Vidi] |
|
|