Reč psov nije obrađena kao osnovna reč!

Reč psov u karticama drugih reči
Br	Vlaški	Rumunski	Srpski	Gnezdo reči	Reč u umotvorinama	Akcija
616	blastîma	blestema	проклињати	blastîma (ĭuo blastîm, ĭel blastîmă) [akc. blastîma] (gl. p. ref.) — 1. proklinjati, kleti; bacati kletvu, huliti; psovati ◊ blastîmă pi Dumńeḑîu kî ĭ-a dat suđină urîtă — kune Boga što mu je predodredio zlu sudbinu ◊ nu blîstama pi ńimă, kă nu sa șćiĭe kare ĭe đivină, kare nu — ne kuni nikog, jer se ne zna ko je kriv, a ko nije 2. zaklinjati se, zaricati se ◊ sa blastîmă să nu măĭ spună la ńima ńimika — zaklinje se da više nikome neće reći ništa [Por.]		[Vidi]
630	borî	borî	ејакулирати	borî (ĭuo borîăsk, ĭel borîașće) [akc. borî] (gl.) — (zast.) 1. ejakulirati, izbaciti seme, svršiti ◊ n-a pazît ș-a borît î-ńa, șî ĭa, saraka, a pļekat greuańe — nije pazio i svršio je u nju, i ona je, sirota, ostala trudna 2. (vulg.) psovati, pretiti da će se nad sagovornikom obaviti koitalni čin sa ejakulacijom ◊ borîlaș să-l borăsk — bem li ga, da ga jebem ◊ fi bun, borîćaș — budi dobar, jebote ◊ borîmĭar în ćińe — jebo te! jebem te! ◊ nu ma borî, ma ruog đi ćińe, kă nu mis đivină — nemoj me psovati, molim te, jer nisam kriv [Por.]		[Vidi]
1117	Ţîgańiĭe	ţigănie	Циганија	Țîgańiĭe (mn. țîgańiĭ) [akc. Țîgańiĭe] (i. ž.) — 1. (top.) Ciganija, mahala u Rudnoj Glavi koja je bila naseljena Romima u vreme dok je u ovom selu bio aktivan rudnik magnetita ◊ akuma în Țîgańiĭe nus măĭ Țîgań, sa mutat tuoț la Ńigoćin, da uńi la Măĭdan — danas u Ciganiji nema više Roma, svi su se iselili u Negotin, a neki u Majdanpek 2. (fig.) nemoralnost i bezobrazluk u ponašanju, naročito sklonost ka svađi i psovanju na javnom mestu; ciganština, ciganluk ◊ o țîgańiĭe mare a tunat întra iĭ, n-o sî ĭasă la bińe — neki veliki ciganluk je ušao među njih, neće izaći na dobro [Por.] ∞ țîgan		[Vidi]
1434	drakui	drăcui	ђаволисати	drakui (ĭuo drakuĭ, ĭel drakuĭe) [akc. drakui] (gl.) — đavolisati, terati do đavola; psovati ◊ nu ma drakui đi źaba, kă nu sînt đevină — nemoj me đavolisati za badava, jer nisam kriv ♦ var. drăkui (ĭuo drăkuĭ, ĭel drăkuĭe) [Por.] ∞ drak		[Vidi]
1870	fată	fatum	усуд	fată2 [akc. fată] (i. ž.) — (izob.) (demon.) usud, sudbina; demon sudbine ◊ lumĭa s-a zuĭtat đ-asta vuorbă, s-a pastrat numa pin žuramînće șî blastîame — ljudi su zaboravili ovu reč, sačuvala se samo u psovkama i kletvama [Por.] ∞ fată	(Ima umotvorina!)	[Vidi]
5458	înžura	înjura	псовати	înžura (ĭuo înžur, ĭel înžură) [akc. înžura] (gl. p. ref.) — psovati ◊ nuĭe frumuos să sa înžure kopiĭi, muĭeriļi greuańe șă Dumńeḑîu — nije lepo da se psuju deca, trudnice i Bog ♦ sin. sudui [Por.] ∞ sudui		[Vidi]
6138	înžuramînt	înjurare	псовање	înžuramînt (mn. înžuramînće) [akc. înžuramînt] (i. s.) — psovanje ◊ ńiś un înžuramînt nuĭe frumos, șă nu duśe ńiś o dobîndă la aăla kare înžură — nijedno psovanje nije lepo, i ne donosi nikakvu korist onom koji psuje [Por.] ∞ sudui		[Vidi]
5460	înžurat	înjurat	опсован	înžurat (înžurată) (mn. înžuraț, înžuraće) [akc. înžurat] (prid.) — opsovan, uvređan ◊ a kreskut slugă, đes înžurat șă-n kur, șă-n kap — odrastao je kao sluga, često psovan i u dupe, i u glavu ◊ la muĭare înžurată nu ĭ-a fuost ļesńe, kă ńima nu ĭ-a țînut parća — opsovanoj ženi nije bilo lako, jer joj niko nije držao stranu ♦ sin. suduit [Por.] ∞ sudui		[Vidi]
5459	înžuratură	înjuratură	псовка	înžuratură (mn. înžuraturĭ) [akc. înžuratură] (i. ž.) — psovka ◊ înžuratura ĭe vuorbă urîtă kare ușuor ĭasă đin gura lumi, șî kînd trăbe, șî kînd nu trăbe — psovka je ružna reč koja lako izlazi iz ljudskih usta, i kad treba, i kad ne treba ◊ ĭastă înžuratură omeńaska, muĭerĭskă, kopilarĭaskă șî babĭaskă, tot nat înžură đi trĭaba luĭ — ima psovka muška, ženska, dečja i bapska, svako psuje na svoj način ♦ var. înžuramînt ♦ sin. suduĭală [Por.] ∞ sudui		[Vidi]
3906	kur	cur	дупе	kur (mn. kururĭ) (i. s.) — (anat.) dupe, guza, zadnjica ◊ a kaḑut în kur — pao na dupe ◊ ăl duare-n kur, nu marĭașće kî ăl vorbĭașće lumĭa đi rău — boli ga dupe, ne mari što ga ljudi ogovaraju ◊ nu-ĭ rușîńe kî kopiĭi mĭerg ku kuru guol — ne stidi se što mu deca idu gologuza ◊ înžuramînt đes la nuoĭ ĭe „futul în kur să-l fut” — česta psovka kod nas je „jebem ga u dupe da ga jebem” ♦ (dem.) kuriț — dupence ♦ (augm.) kuriman — dupište [Por.]		[Vidi]
6407	prazńik	praznic	слава	prazńik (mn. prazńiś) (i. m) — (rel.) krsna slava ◊ nu ĭe parśel đi pomînt fara sfînt kare grižîașće đi ĭel șă đi tuot śe traĭașće pi ĭel — nema parčeta zemlje bez sveca koji brine o njoj i o svemu što na toj zemlji živi ◊ đ-aĭa tuota moșîĭa are sfîntu iĭ kare l-a aļes stramuoșu al đintîń kînd a kuprins pomîntu unđe s-a așaḑat ku aĭ luĭ, șă kînd pi an vińe ḑîua sfîntuluĭ, kasa-ĭa iĭ faśe prazńik kare pănă la vrĭamĭa lu Titu a țînut śinś ḑîļe — zato svaka imovina ima svoga sveca koga je izabrao rodonačelnik kad je zauzeo imanje na kome se naselio sa svojom porodicom, i kad u toku godine dođe svečev dan, ta kuća mu priredi slavu koja je do Titovog vremena trajala pet dana ◊ kînd sa aļaźe sfîntu, muĭarĭa plumađiașće triĭ kolaś fara sîamńe, în gînd iĭ ļagă đi triĭ sfînț ș-îĭ puńe la stapînu kășî đinainće: kare stapînu aļiaźe, aăla sa ĭa đi prazńiku kășî ș-alu moșîĭa iĭ — kada se bira svetac, domaćica izmesi tri obična hlepčića, u sebi ih poveže sa tri sveca i stavi ih pred domaćina: koga sveca domaćin odabere, taj se uzima za kućnu slavu i slavu njihove imovine ◊ ḑîļiļi prazńikuluĭ a fuost: śina, trupu, kuada (muoșî or ḑîua muorțîlor), trînkańiaļe (dupa trînkańitu lu pară ku bĭare) șî bîćiĭaļe, kînd ku bîtu đi alun s-a batut puomi să rođaskă — slavski dani su bili: naveče, „telo” slave, „rep” (zadušnice ili dan pokojni-ka), „zveckalice” (po zveckanju čaša kojima se nazdravljalo), i „prutići”, kad se leskovim štapom udarale voćke darode ◊ đi Rumîń-aĭ batrîń prazńiku a fuost o insă viĭe kare a drumait nuapća pi piśuare, dînd pi la kășîļi prazńiśĭerilor, a koluo a baut vin șă apă șă ku lampa a afumat puodu đisupra đi masă, ku śe a lasat sămn kă a dat pi la kasa-ĭa, ș-a gasît kă ĭe tout la rînd, șî prazńiku ĭe fakut kum trăbe — za stare Vlahe slava je bila živo biće koje je išlo pešice i noću obilazilo kuće svečara, tamo pilo vino i vodu i lampom garavilo plafon iznad trpeze, čime je ostavljalo znak da je bilo u toj kući, i da je našlo da je sve u redu i da je slava priređena kako valja ◊ Rumîńi fak prazńik ku kreḑamînt tare kă sfîntu puaće șî trăbe să-ĭ pazîaskă đi rîaļe, đ-aĭa ăl skimbă dakă dau đi vro șćetă mare, adîns în vrĭamĭa lu prazńiku luĭ; atunśa đi sfîntol batrîn nu măĭ marĭesk, șî đi ĭel vorbĭesk pin žuramînće aspure tuot măĭ rău — Vlasi slave sa čvrstim uverenjem da svetac može i treba da ih zaštiti od zla, zato ga menjaju ako pretrpe neku veliku štetu, naročito u dane njegove slave; tada za starog sveca više ne mare, i o njemu uz sočne psovke govore sve najgore ◊ prazńiku la Rumîń are rîdaśiń adînśe, șă sa țîńe kî ĭe ađet aluor batrîn; sa puvestîașće șî astîḑ kum stramuoșî aluor s-a rugat la prazńĭku kășî să-ĭ petrĭakă viĭ pista Dunîrĭe kînd đin Banat a fuźit în Porĭeśa — slava kod Vlaha ima duboke korene, i drži se da je to njihov stari običaj; priča se i danas kako su se njhovi preci molili svojim kućnim slavama da ih prevedu žive preko Dunava, kada su iz Banata bežali u Porečje ◊ muoșî în Porĭeśa đi Sus a puvestît kî aăĭa kare fak Vińirĭa Mare sînt Rumîń adăvaraț — starci u Gornjem Poreču su pričali da su oni koji slave Petkovicu pravi Vlasi ♦ v. înkinat [Por.] ♦ dij. sin. sîmt [Bran.] ♦ etim. < stsl. праздьникъ, празникъ		[Vidi]
4400	strîmt	strâmt	узан	strîmt (strîmtă) (mn. strîmț, strîmće) [akc. strîmt] (prid.) — 1. (o prostoru) uzan, uzak, sužen ◊ poćaka pista kuastă ĭe strîmtă kî ĭe luoku kostîșat, șî nu s-a putut sapa măĭ larg la așa rîpă — staza preko padine je uska jer je teren strm, pa se nije moglo kopati šire na takvoj strmini ◊ a fakut drum đi kară pănă la munće, ama drumu ĭe prĭa strîmt la o kĭaĭe, đi nu puot duauă kare sî sa petrĭakă — napravili su kolski put do planine, ali li je put preuzak na jednom useku pa ne mogu dvoja kola da se mimoiđu 2. (fig.) (vulg.) tesnilo, zadnjica, guza ◊ la kare ĭ-a fuost kam rușîńe să ḑîkă „futo-l în kur”, ĭel a-nžurat „futo-l în strîmț”, k-a fuost tuot una — kome je bilo malo nezgodno da kaže „jebem ga u dupe”, on je psovao „jebem ga u tesnilo”, jer je bilo isto [Por.]		[Vidi]
4526	sudui	sudui	псовати	sudui (ĭuo suduĭ, ĭel suduĭe) [akc. sudui] (gl. p. ref.) — (vulg.) psovati ◊ toț suduĭe, da toț spun kă aĭa nuĭe frumos — svi psuju, a svi kažu da to nije lepo ◊ omińi aĭ bătrîń ńiśkînd n-a pomeńit pi naĭba, să n-a fi suduit să-l fută-n źanunkĭe, or dupa kap, or sî-ĭ sa kaśe-n soļńiță — stariji muškarci nikada nisu pominjali đavola, a da nisu opsovali da će ga jebati u koleno, zavrat ili mu se posrati u slanik ◊ kînd omińi suduĭe ḑîk „futu-l” da muĭeriļi „pișî-ma” — kad muškarci psuju, kažu „jebem ga” a žene „popišam se” [Buf.] ♦ dij. sin. înžura [Por.]		[Vidi]
4896	suduitură	suduitură	псовање	suduitură (mn. suduiturĭ) [akc. suduitură] (i. ž.) — psovanje ◊ kopiĭi đi miś trăbuĭe învăța kă ĭe suduitura ađet tare urît — decu treba od malena učiti da je psovanje jako ružan običaj [Buf.] ∞ sudui		[Vidi]
4897	suduĭală	suduială	псовка	suduĭală (mn. suduĭaļe) [akc. suduĭală] (i. ž.) — psovka ◊ niś o suduĭală nuĭ frumosă — nijedna psovka nije lepa [Buf.] ♦ dij. sin. înžuratură [Por.] ∞ sudui		[Vidi]
5430	viorńiță	vîrtej	вртлог	viorńiță (mn. viorńiț) [akc. viorńiță] (i. ž.) — vrtlog vetra, viornica ◊ viorńiță ĭe un fĭeļ đi vîrćež kare faśe vîntu la luok đeškis — viornica je vrsta vrtloga koji pravi vetar na otvorenom prostoru ◊ viorńiță rađikă đi pi pomînt tuot śe ĭe ușuor șî-nvîrćašće ka pi fus înkuaś șă-nkolo — viornica diže sa zemlje sve što je lako, i okreće ga kao vreteno tamo-amo ◊ viorńiță sa faśe înainća pluoĭi — viornica nastaje pred kišu ◊ aĭ batrîń a kreḑut kă viorńița fak šoĭmańiļi — stari su verovali da viornicu prave šojmane ◊ aĭ batrîń sa aparat đi viorńița șkipînd șă suduind: „pu-pu, kakaćar mîțî” — stari su se štitili od viornice pljuvanjem i psovkom: „pu-pu, usrale te mačke” [Por.] ∞ vîrći		[Vidi]