Reč sufîr nije obrađena kao osnovna reč!

Reč sufîr u karticama drugih reči
Br	Vlaški	Rumunski	Srpski	Gnezdo reči	Reč u umotvorinama	Akcija
551	batut	bătut	истучен	batut (batută) (mn. batuț, batuće) [akc. batut] (prid.) — 1. istučen, izbijen ◊ nu șću pănă kînd să sufîr să-m vină kopiĭi batuț đi la șkuală — ne znam dokle da podnesem da mi deca dolaze tučena iz škole 2. (i. m.) nabijen, sabijen ◊ parĭ la viĭe sînt batuț bińe — kočevi u vinogradu su dobro nabijeni [Crn.] 3. a. stucan, usitnjen tucanjem ◊ sarĭa batută-n pivă — so stucana u avanu b. (za tkanje) tvrd, gust, krut ◊ țasuto-sta ĭe prĭa batut — ovo tkanje je prekruto [Por.] ♦ dij. var. bătut [Kmp.] ∞ baća		[Vidi]
1391	dîrkă	dârcă ?	идиот	dîrkă (mn. dîrś) [akc. dîrkă] (i. m.) — 1. (za karakter) idiot, težak čovek ◊ o dîrkă đi uom, nu sa dă ku ńima, nu sufîră pi ńima, ponćur, uom ku narau rău șî grĭeu — idiot od čoveka, ne slaže se ni s kim, ne podnosi nikog, namćor, čovek koji ima lošu i tešku narav [Por.] 2. odevni predmet, komad odeće ◊ aĭ putut sî ĭaĭ vro dîrkă pi ćińe, sî nu-ngeț đi frig — mogao si da obučeš nešto, da se ne smrzavaš ◊ sluga-ș luvîă dîrśiļi, șî să dusă đi la nuoĭ — sluga uze svoju odeću i ode od nas [Crn.] ♦ / (skr.) < dîrkĭelă		[Vidi]
1311	dușmańiĭe	dușmănie	душманлук	dușmańiĭe (mn. dușmańiĭ) [akc. dușmańiĭe] (i. ž.) — dušmanluk, neprijateljstvo, mržnja; bezdušnost; podlost ◊ tuoț sînt dușmań șî ńințaļeș, șî đi aĭa s-a bagat în dușmańiĭe marĭe — svi su dušmani i nerazumni, i zato su ušli u veliko neprijateljstvo [Crn.] ◊ a tunat mare dușmańiĭe-n lume, fraț ku fraț nu sa măĭ sufîră — veliki je dušmanluk ušao u ljude, brat se s bratom više ne podnosi [Por.] ∞ dușman		[Vidi]
6439	gîḑîla	gâdila	голицати	gîḑîla (ĭuo gîḑîl, ĭel gîḑîlă) (gl. p. ref.) — golicati ◊ kînd ći gîḑîlă baĭatu, ka kînd trĭek furńiśiļi pin luoko-la unđe ĭel ć-a dîrît ku mîna — kad te golica momak, kao da prolaze mravi kroz to mesto koje je on dodirivao rukom ◊ ĭastă insă kare nu sufîră s-o gîḑîļ — ima osoba koje ne podnose da ih golicaš [Por.]		[Vidi]
6442	gîḑîlatură	gâdilătură	голицање	gîḑîlatură (mn. gîḑîlaturĭ) (i. ž.) — golicanje ◊ mulće fĭaće rușînuasă nu sufîră gîḑîlatură — mnoge stidljive devojke ne trpe golicanje [Por.] ∞ gîḑîla		[Vidi]
5590	înkonveĭală	încovoială	савијање	înkonveĭală (mn. înkonveĭaļe) [akc. înkonveĭală] (i. ž.) — (ret.) savijanje, krivljenje ◊ fĭeru nu sufîră prĭa multă înkonveĭală — gvožđe ne trpi previše savijanja [Por.] ∞ koveĭ		[Vidi]
3491	karatură	cărătură	вожња	karatură (mn. karaturĭ) [akc. karatură] (i. ž.) — (izob.) vožnja, prevoženje ◊ am înbunat la fata mĭa triĭ karaturĭ pi kîrauș kînd o fi bîlśu, ma iĭ i kaḑu munkă la a đintîń, șî abĭa a sufarat numa o karatură — obećao sam svojoj devojci tri vožnje na ringišpilu kad bude vašar, ali njoj pripade muka već kod prve, pa je jedva podnela samo jednu vožnju ♦ var. kîratură ◊ nu puot să sufîr kîratură lungă ku tumobilu — ne mogu da podnesem dugu vožnju automobilom [Por.] ∞ kara		[Vidi]
5091	mira	mira	чудити се	mira (ĭuo ma mir, ĭel sa miră) [akc. mira] (gl. ref.) — čuditi se ◊ nu ći mira đi kopil mik, kă-l đokĭeḑ — nemoj se čuditi malom detetu, jer ćeš ga ureći ◊ nu ma mir đ-alta ńimika, numa ma mir đi mińe kum pot să-l sufîr atîta đimult — ne čudim se ničemu drugom, nego se čudim samom sebi kako mogu da ga trpim toliko dugo [Por.]		[Vidi]
2429	odată	odată	једном	odată [akc. odată] (pril.) — 1. jednom, jedanput ◊ ĭel sufîră, sufîră, ama odată kînd va pokńi, o să fiĭe beļauă mare — on trpi, trpi, ali jednom kad bude pukao, biće veliki belaj ◊ fuźe ĭel akuma, ama odată tuot vrunu o să-l prindă — beži on sada, ali će ga jednom već neko uhvatiti ◊ la uom înțaļies odată iĭ spuń, da luĭ s-îĭ spuń đi osută đi uorĭ, ńimika nu vrĭeduĭe — razumnom čoveku jedanputa kažeš, a njemu da kažeš sto puta, ništa ne vredi 2. (u izr.) zajedno, istovremeno ◊ ĭuo ku ĭa ńis fakuț tuot odată, șî đ-aĭa tuot odată am mĭers la șkuală — ja i ona smo rođeni istovremeno, i zato smo zajedno išli u školu [Por.]		[Vidi]
4763	sfadă	sfadă	свађа	sfadă (mn. sfădurĭ) [akc. sfadă] (i. ž.) — svađa ◊ ńimika nu sufîră, śe god uomu să-ĭ spună, ĭel sa ĭa la sfadă — ništa ne podnosi, šta god čovek da mu kaže, on počinje svađu ♦ sin. gîlśauă [Por.]		[Vidi]
5911	umblatură	umblătură	кретање	umblatură (mn. umblaturĭ) [akc. umblatură] (i. ž.) — kretanje ◊ uosiĭa đi ļemn la kar nu sufîră umblatură lungă — drvena osovina na kolima ne trpi dugo kretanje [Por.] ∞ umbla		[Vidi]
3953	zbĭarît	zberet	вика	zbĭarît (mn. zbĭarîće) [akc. zbĭarît] (i. m.) — vika, galama; graja ◊ mare zbĭarît s-auđe pi vaļe, sigurat ńiskaĭ veśiń s-a luvat la sfadă — velika se vika čuje u dolini, sigurno su neki susedi zapodeli svađu ◊ lukră la șkuală da rău sufîră zbĭarîtu kopiĭilor — radi u školi, a teško podnosi dečju graju ♦ sin. zgomît [Por.] ∞ zbera		[Vidi]