Reč sufîră u karticama drugih reči |
|
Br | Vlaški | Rumunski | Srpski | Gnezdo reči | Reč u umotvorinama | Akcija |
|
1391 | dîrkă | dârcă ? | идиот | dîrkă (mn. dîrś) [akc. dîrkă] (i. m.) — 1. (za karakter) idiot, težak čovek ◊ o dîrkă đi uom, nu sa dă ku ńima, nu sufîră pi ńima, ponćur, uom ku narau rău șî grĭeu — idiot od čoveka, ne slaže se ni s kim, ne podnosi nikog, namćor, čovek koji ima lošu i tešku narav [Por.] 2. odevni predmet, komad odeće ◊ aĭ putut sî ĭaĭ vro dîrkă pi ćińe, sî nu-ngeț đi frig — mogao si da obučeš nešto, da se ne smrzavaš ◊ sluga-ș luvîă dîrśiļi, șî să dusă đi la nuoĭ — sluga uze svoju odeću i ode od nas [Crn.] ♦ / (skr.) < dîrkĭelă | | [Vidi] |
|
|
|
1311 | dușmańiĭe | dușmănie | душманлук | dușmańiĭe (mn. dușmańiĭ) [akc. dușmańiĭe] (i. ž.) — dušmanluk, neprijateljstvo, mržnja; bezdušnost; podlost ◊ tuoț sînt dușmań șî ńințaļeș, șî đi aĭa s-a bagat în dușmańiĭe marĭe — svi su dušmani i nerazumni, i zato su ušli u veliko neprijateljstvo [Crn.] ◊ a tunat mare dușmańiĭe-n lume, fraț ku fraț nu sa măĭ sufîră — veliki je dušmanluk ušao u ljude, brat se s bratom više ne podnosi [Por.] ∞ dușman | | [Vidi] |
|
|
|
6439 | gîḑîla | gâdila | голицати | gîḑîla (ĭuo gîḑîl, ĭel gîḑîlă) (gl. p. ref.) — golicati ◊ kînd ći gîḑîlă baĭatu, ka kînd trĭek furńiśiļi pin luoko-la unđe ĭel ć-a dîrît ku mîna — kad te golica momak, kao da prolaze mravi kroz to mesto koje je on dodirivao rukom ◊ ĭastă insă kare nu sufîră s-o gîḑîļ — ima osoba koje ne podnose da ih golicaš [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
6442 | gîḑîlatură | gâdilătură | голицање | gîḑîlatură (mn. gîḑîlaturĭ) (i. ž.) — golicanje ◊ mulće fĭaće rușînuasă nu sufîră gîḑîlatură — mnoge stidljive devojke ne trpe golicanje [Por.] ∞ gîḑîla | | [Vidi] |
|
|
|
5590 | înkonveĭală | încovoială | савијање | înkonveĭală (mn. înkonveĭaļe) [akc. înkonveĭală] (i. ž.) — (ret.) savijanje, krivljenje ◊ fĭeru nu sufîră prĭa multă înkonveĭală — gvožđe ne trpi previše savijanja [Por.] ∞ koveĭ | | [Vidi] |
|
|
|
2429 | odată | odată | једном | odată [akc. odată] (pril.) — 1. jednom, jedanput ◊ ĭel sufîră, sufîră, ama odată kînd va pokńi, o să fiĭe beļauă mare — on trpi, trpi, ali jednom kad bude pukao, biće veliki belaj ◊ fuźe ĭel akuma, ama odată tuot vrunu o să-l prindă — beži on sada, ali će ga jednom već neko uhvatiti ◊ la uom înțaļies odată iĭ spuń, da luĭ s-îĭ spuń đi osută đi uorĭ, ńimika nu vrĭeduĭe — razumnom čoveku jedanputa kažeš, a njemu da kažeš sto puta, ništa ne vredi 2. (u izr.) zajedno, istovremeno ◊ ĭuo ku ĭa ńis fakuț tuot odată, șî đ-aĭa tuot odată am mĭers la șkuală — ja i ona smo rođeni istovremeno, i zato smo zajedno išli u školu [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
4763 | sfadă | sfadă | свађа | sfadă (mn. sfădurĭ) [akc. sfadă] (i. ž.) — svađa ◊ ńimika nu sufîră, śe god uomu să-ĭ spună, ĭel sa ĭa la sfadă — ništa ne podnosi, šta god čovek da mu kaže, on počinje svađu ♦ sin. gîlśauă [Por.] | | [Vidi] |
|
|
|
5911 | umblatură | umblătură | кретање | umblatură (mn. umblaturĭ) [akc. umblatură] (i. ž.) — kretanje ◊ uosiĭa đi ļemn la kar nu sufîră umblatură lungă — drvena osovina na kolima ne trpi dugo kretanje [Por.] ∞ umbla | | [Vidi] |
|
|
|
3953 | zbĭarît | zberet | вика | zbĭarît (mn. zbĭarîće) [akc. zbĭarît] (i. m.) — vika, galama; graja ◊ mare zbĭarît s-auđe pi vaļe, sigurat ńiskaĭ veśiń s-a luvat la sfadă — velika se vika čuje u dolini, sigurno su neki susedi zapodeli svađu ◊ lukră la șkuală da rău sufîră zbĭarîtu kopiĭilor — radi u školi, a teško podnosi dečju graju ♦ sin. zgomît [Por.] ∞ zbera | | [Vidi] |
|
|