ORTOGRAFIJA
Pravopisne dileme i rešenja
1. Fonetika
Vidi/Vezi
2. Pravopis: upotreba crtice (liniuţe)
| Imenica (Substantiv) | Zamenica (Pronume) | Forma imenica + zamenica |
| mumă (majka) | mĭa, ta, sa (a luĭ/a ĭeĭ/a iĭ) | * mumî-mĭa: muma a mĭa (moja majka) * mumî-ta/mum-ta: muma a tĭa (tvoja majka) * mumî-sa: muma sa (njegova/njena majka); nap. său, sa, săĭ, sale |
| tată (tata, otac) | tatîmĭu, tu, su (a luĭ/a ĭeĭ/a iĭ) | * tatî-mĭu: tata al mĭeu (moj otac) * tatî-tu: tata al tĭeu (tvoj otac) * tatî-su: tata su (njegov/njen otac) * taĭkă-su/ta-su |
| fraće (brat)-su/ta-su | ||
| fraće (brat) | mĭu, tu, su (a luĭ/a ĭeĭ/a iĭ) | fraći-mĭu, fraći-tu, fraći-su |
| soră (sestra) | mĭa, ta, sa (a luĭ/a ĭeĭ/a iĭ) | sorî-mĭa, sorî-ta, sorî-sa |
Česte dileme i rešenja primenja u Vorbaru
| Dilema | rešenje | |
| nu ĭe/nuĭe | nuĭe | nuĭe bun, nuĭe ku tuot |
| mînkalar | mînka-l-ar | mînka-l-ar vĭermi |
| mînkațaș | mînka-ț-aș | mînka-ț-aș ļimba đin gură |
| mînkavaș | mînka-v-aș |
mîndrilor, mînka-v-aş gura / nu la tuaće ka la una |
| întro:într-o | într-o | s-a fakut într-o ḑî; a tunat într-o kasă |
| đintro/dîntro:đintr-o/dîntr-o | đintr-o/dîntr-o | tuoț sînt đintr-o kasă |
| Ano-l nou/Anol nou | Anol nou | Anu ăl nou |
| baśol mare/baśo-l mare | baśol mare | baśu al mare |
Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine.
1. M- + perfectul compus:
M-AM
Se scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi
completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-am pregătit (pe mine).
M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe
mine:
(Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la
luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.
M-A
Se scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi
completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru.
M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi
completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina.
M-AU
Se scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi
completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-au chemat (pe mine).
2. M- + condiţionalul (prezent/perfect)
M-AŞ
Se scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi
completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare.
(Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare.
M-aşi nu există.
M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie.
(Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la
luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.
M-AR
Se scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu
el/ea/ei/ele … pe mine:
(El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea
timp.
(El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi
avut timp.
M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi …
pe mine:
(Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina.
(Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina.
3. M- + prezumtivul
M-OI / MOI
Se scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe
mine sau tu … pe mine:
(Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp.
(Tu) m-oi lua (pe mine)…
Se scrie moi când e pluralul de la moale:
biscuiţi moi.
M-O
Se scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu
el/ea … pe mine:
(El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp.
M-OŢI
Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi
completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp.
Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la
moţ, locuitor din Ţara Moţilor.
M-OR / MOR
Se scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu
ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi.
Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba de
verbul a muri: eu/ei mor de oftică.
