VORBAR - REČNIK
(separat)

îmbata (ĭuo îmbăt, ĭel îmbată) [akc. îmbata] (gl. p. ref.) — opiti, napiti ∎ sa îmbată ĭuta, đestul iĭ numa doă-triĭ parușăļe — brzo se opije, dovoljno mu je samo dve-tri čašice ∎ a rașît țapîn sî sa îmbĭaće ka kurka — čvrsto je rešio da se napije kao ćurka ♦ var. înbata [Por.] ♦ rum. îmbăta ♦ etim. < lat. *imbibitare (< bibitus „pijan”).

îmbatare (mn. îmbatărĭ) [akc. îmbatare] (i. ž.) — opijanje, pijanstvo ∎ îmbatarĭa ĭe urîtă învățatură, tare grĭa buală — pijanstvo je ružna navika, jako teška bolest ♦ var. înbatare [Por.] ♦ rum. îmbătare

îmbatat (îmbatată) (mn. îmbataț, îmbataće) [akc. îmbatat] (prid.) — opijen ∎ n-a sîmțît ńimika kînd la taĭat duolturi, k-afuost îmbatat — nije osetio ništa kad su ga operisali doktori, jer je bio opijen ♦ var. înbatat [Por.] ♦ rum. îmbătat

îmbătrîńi (ĭuo îmbătrîńiesk, ĭel îmbătrîńiașće) [akc. înbătrîńi] (gl. p. ref.) — ostariti, postati star ∎ parințî mĭ-a îmbătrîńit, nu măĭ puot să lukrĭe, da ĭuo nu puot sî vîăd đi iĭ — roditelji su mi ostarili, ne mogu više da rade, a ja ne mogu da brinem o njima ♦ var. înbătrîńi [Por.] ♦ rum. îmbătrîni

îmbla [akc. îmbla] (gl. p. ref.) — ● v. umbla [Por.] ♦ rum. îmbla

îmblînḑî (ĭuo îmblînḑîăsk, ĭel îmblînḑîașće) [akc. înblînḑî] (gl. p.) — pitomiti, činiti pitomim; pripitomiti ∎ purśelo-l sîrbaćik sa îmblînḑîașće ļesńe — divlje prase se lako pripitomi ♦ var. înblînḑî [Por.] ♦ rum. îmblânzi

îmbrațîșa (ĭuo îmbrațîșăḑ, ĭel îmbrațîșaḑă) [akc. îmbrațîșa] (gl. p. ref.) — zagrliti ∎ nu s-a vaḑut mult, șî kînd s-a-ntîńit, așa đi tare s-a îmbrațîșat đi uasîļi ļ-a pokńit — nisu se videli dugo, i kad su se sreli, tako su se jako zagrlili da su im kosti pucale ♦ var. înbrațîșa [Por.] ♦ rum. îmbrățișa

îmbrațîșare (mn. îmbrățîșărĭ) [akc. îmbrațîșare] (i. ž.) — grljenje ∎ dakă ļi va fi pi vuoĭe îmbrațîșarĭa, parințî n-o sî-ĭ puată opri — ako im bude po volji grljenje, roditelji ih neće moći sprečiti ♦ var. înbrațîșare [Por.] ♦ rum. îmbrățișare

îmbrațîșat (îmbrațîșată) (mn. îmbrațîșaț, îmbrațîșaće) [akc. îmbrațîșat] (prid.) — zagrljen ∎ măĭ întîń s-a batut, da piurmă a veńit la kasă îmbrațîșaț ka frațî — prvo su se tukli, a posle su dišli kući zagrljeni kao braća ♦ var. înbrațîșat [Por.] ♦ rum. îmbrățișat

îmbraka (ĭuo îmbrak, ĭel îmbrakă) [akc. îmbraka] (gl. p. ref.) — oblačiti, odevati ∎ ĭarnă kînd pļakă la drum, uomu trăbe sî sa îmbraśe bińe — zimi kad polazi na put, čovek treba da se obuče dobro ∎ đi lukru uomu îmbrakă țuaļe purtarĭață — za posao čovek oblači radno odelo ♦ var. înbraka ♦ sin. aćeĭa ♦ supr. đizbraka [Por.] ♦ rum. îmbrăca ♦ etim. < lat. *imbracare (< braca „pantalone”)

îmbrakat1 (mn. îmbrîkaturĭ) [akc. înbrakat] (i. s.) — odevanje, oblačenje ∎ muma n-a-nśeput la vrĭame ku îmbrakatu kopiĭiluor, șî iĭ s-a amînatat đi șkuală — majka nije počela na vreme sa oblačenjem dece, i ona su zakasnila za školu ♦ var. înbrakat [Por.] ♦ rum. îmbrăcat

îmbrakat (îmbrakată) (mn. îmbrakaț, îmbrakaće) [akc. înbrakat] (prid.) — odeven, obučen ∎ la visaļiĭe tuoț s-a duk îmbrakaț în țuaļe nuoĭ — na veselje svi idu obučeni u nova odela ♦ var. înbrakat [Por.] ♦ rum. îmbrăcat

îmbrîkamînt (mn. îmbrîkamînće) [akc. îmbrîkamînt] (i. s.) — odelo ∎ îmbrîkamînt kuprinđe tuot śe uomu înbrakă: đi la kimĭașă șî izmĭańe, pănă la burkă șî kaśulă — odelo čini sve što čovek oblači: od košulje i gaća, do kaputa i šubare ∎ afară ĭe tare frig, da ĭel a pļekat ku îmbrîkamînt supțîre — napolju je jako hladno, a on je pošao u tankoj odeći ♦ var. înbrîkamînt [Por.]

îmbuka (ĭuo îmbuk, ĭel îmbukă) [akc. îmbuka] (gl. p.) — zagristi, gutati ∎ uomu îmbukă kînd înțapă đințî-n bukatură đi mînkare — čovek zagrize kad zarije zube u zalogaj hrane ♦ var. înbuka [Por.] ♦ rum. îmbuca ♦ etim. < lat. *imbuccare

îmbukatură (mn. îmbukaturĭ) [akc. îmbukatură] (i. ž.) — zalogaj, komad hrane ∎ a luvat îmbukatură prĭa mare, șî sa-ńekat ku ĭa — uzeo je preveliki zalogaj, i zadavio se njime ♦ var. înbukatură ♦ var. bukatură [Por.] ♦ rum. îmbucătură

îmburița (ĭuo ma îmburiț, ĭel sa îmburiță) [akc. îmburița] (gl. p. ref.) — (o položaju) nagnuti se, sagnuti se ∎ sa ḑîśe đi vrunu kă sa îmburiță kînd lukră śuava ku kapu apļekat — kaže se za nekog da se naginje kad nešto radi pognute glave ∎ dodăm kila-ĭa, s-o măĭ îmburiț odată — dodaj mi tu flašu, da je još jednom nagnem ♦ var. înburița [Por.] ♦ rum. îmburința

împaka (ĭuo împăk, ĭel împakă) [akc. împaka] (gl. p. ref.) — miriti, izmiriti, pomiriti ∎ tuota ḑîua numa sa svađesk, nu-ĭ măĭ împakă ńiś draku — ceo dan samo se svađaju, neće ih pomiriti ni đavo ∎ spuńe kă nu vrĭa să ńi împakăm fara bań — kaže da neće da se mirimo bez para ♦ var. înpaka [Por.] ♦ rum. împăca ♦ etim. < lat. *impacare

împalma (ĭuo împălmĭеḑ, ĭel împalmĭаḑă) [akc. împalma] (gl.) — smešati, pomešati ∎ împalmĭaḑă sa ḑîśe kînd mistakăm śeva bun, śe n-avĭem đi ažuns, ku śeva măĭ rău, ś-avĭem đestul — smešavati se kaže kad mešamo nešto dobro, što nam ne dostiže, sa nečim lošijim, čega imamo dovoljno ∎ fîn muśeḑît vićiļu nu manînkă, ama kînd ăl împalmĭeḑ ku kîta đ-al bun, ăl manînkă tuot — buđavo seno stoka ne jede, ali kad se pomeša sa malo dobrog sena, pojede ga svog ♦ var. pĭelmeḑa (Rudna Glava) [Por.] ♦ rum. împelma

împarațîĭe (mn. împarațîĭ) (i. ž.) — carstvo, carevina ∎ împarațîĭa ĭe țara kare o stapîńaḑă împaratu — carevina je zemlja kojom upravalja car [Por.]

împarat (mn. împaraț) (i. m.) — (folk.) car, vladar, imperator ∎ împarat ĭe vuorbă batrînă kare măĭ mult s-a pastrat pin povĭeșć kopilarĭeșć, șă pin kînćiśe batrîńe śe ļ-a kîntat lîutari pi lă șîḑîtuorĭ — car je stara reč koja se najviše očuvala u dečjim bajkama, i u starim pesmam koje su pevali lautari na sedeljkama ♦ sin. țar [Por.] ♦ etim. < lat. imperator

împarțî (ĭuo împart, ĭel împarće) [akc. împarțî] (gl. p. ref.) — deliti, podeliti, izdeliti ∎ sa împarće śuava kînd đin îtrĭeg faś parśaļe — deli se nešto kad od celine praviš delove ♦ var. înparțî ♦ skr. parțî [Por.] ♦ rum. împărți ♦ etim. < lat. impartire

împarțîre (mn. împarțîrĭ) [akc. împarțîre] (i. ž.) — deljenje, deoba ∎ tatî-su ĭ-adunat să fakă împarțîre la moșîĭe — otac ih je okupio da napravi deobu imanja ♦ var. înparțîre [Por.] ♦ rum. împărțire

împarțît (împarțîtă) (mn. împarțîț, împarțîće) [akc. împarțît] (prid.) — podeljen ∎ moșîĭa ĭe împarțîtă kalumĭa la kopiĭ, șî tuoț sînt bukuruoș — imanje je dobro podeljeno na decu, i svi su zadovoljni ♦ var. înparțît [Por.] ♦ rum. împărțit

împarțîtuorĭ (mn. împarțîtuorĭ) [akc. împarțîtuorĭ] (i. m.) — ① delilac ∎ împarțîtuorĭ ĭe aăla kare împarće śuava — delilac je onaj koji nešto deli ② (mitol.) usud ∎ sa krĭađe kî tuot uomu are vro insă kare la nașćire iĭ împarće śe ursă o să aĭbă în traĭu luĭ — veruje se da svaki čovek ima neko biće koje mu na rođenju deli sudbinu kakvu će imatu kroz život ③ (rel.) delilac pomane ∎ în raĭ ĭastă împarțîtuorĭ kare primĭașće pomĭeńiļi, șî ļe-nparće lu kuĭ sînt nîmeńiće — u raju postoji delilac koji prima pomane, i deli ih kome su namenjene ♦ var. înparțîtuorĭ [Por.] ♦ rum. împărțitor

împarekĭa (ĭuo împarekĭ, ĭel împarĭake) [akc. împarekĭa] (gl. p. ref.) — upariti, spariti ∎ kînd învĭeț bou ćinîr la žug, ăl împarekĭeḑ ku bou batrîn, pă-ĭ mîń să tragă đampreuna — kad navikavaš mladog vola na jaram, upariš ga sa starim volom, pa ih teraš da vuku zajedno [Por.] ♦ rum. împerechea

împarekĭat (împarekĭată) (mn. împarekĭaț, împarekĭaće) [akc. împarekĭat] (prid.) — uparen, sparen ∎ împarekĭaț đi draku, multă lume a omorît amînduoĭ — upareni od đavola, mnogo ljudi su pobili zajedno ♦ sin. împreunaț [Por.] ♦ rum. împerecheat

împăkaśuńe (mn. împăkaśuń) [akc. împăkaśuńe] (i. ž.) — mirenje, pomirenje ∎ împăkaśuńe ĭe ađet nunțăsk, kare fak parințî kînd baĭatu fură fata, or kînd fata fuźe dupa baĭat — mirenje je svadbeni običaj koji prave roditelji kada momak ukrade devojku, ili kad devojka pobegne za momka ∎ împăkaśuńe puaće fi șî întra duoĭ inș, or doa kăș, kare a fuost mult în vro sfadă grĭa — mirenje može biti i između dve osobe, ili dve kuće, koje su bile dugo u nekoj teškoj svađi ∎ (u izr.) nu stau đi împăkaśuń — ne zamajavam se mirenjima (nemam vremena za gubljenje na mirenja) ♦ var. înpîkaśuńe, înpăkaśuńe [Por.] ♦ rum. împăcăciune

împătura (ĭuo împătur, ĭel împătură) [akc. împătura] (gl. p. ref.) — preklopiti više puta; sklopiti ∎ muma a împăturat pătură în patru — majka je preklopila ponjavu u četvoro ♦ var. înpătura [Por.] ♦ rum. împătura

împetri (ĭuo împetrĭesk, ĭel împetrĭașće) [akc. împetri] (gl. p. ref.) — okameniti se ∎ sa-mpetrît đi źĭer, sa fakut pĭatră — okamenilo se od mraza, pretvorilo se u kamen ♦ var. înpetri [Por.] ♦ rum. împetri

împețăńe (mn. împețăń) [akc. împețăńe] (i. ž.) — prosidba ∎ avut śinsprăśe ań kînd aiĭ parinț ĭ-a fakut împețăńe — imala je petnaest godina kad su joj roditelji priredili veridbu ∎ kare a fuost kîta măĭ gazdă, a fakut împețăńe fĭaći ku lăutarĭ — ko je bio malo bogatiji, priredio je ćerkinu prosidbu sa muzikom ♦ var. înpețăńe ♦ var. pețăńe [Por.] ♦ rum. pețire

împețî (ĭuo împețăsk, ĭel împețașće) [akc. împețî] (gl. p. ref.) — zaprositi, isprositi ∎ a trait mult ku un baĭat, șî kînd a trăbuit s-o-mpețaskă, vro varuĭka aiĭ ĭ-a fakut momuaće, șî ĭel s-a pișmańit,, saraku — zabavljala se dugo sa jednim momkom, i kad je trebalo da je zaprosi, neka njena prijateljica bacila je čini, i on se predomislio, siroma ∎ kînd s-a-mpețîț fata, parințî baĭatuluĭ a dăruito ku bań, kare ĭ-a-ntuors dakă împețîĭa s-a rupt — kad se prosila devojka, momkovi roditelji su je darivali novcem, koje je devojka vraćala ako se veridba raskidala [Por.] ♦ rum. împeți

împețîtuor (mn. împețîtuorĭ) [akc. împețîtuor] (i. m.) — (zast.) prosac ∎ la-mpețăńe ka împețîtorĭ s-a dus ńamu baĭatuluĭ — na prosidbu kao prosci išli su momkovi rođaci ∎ întra împețîtuorĭ a fuost uamiń đin ńam adîns aļeș numa pintru kă a fuost buń vorbituorĭ — među proscima bilo je rođaka koji su posebno odabrani samo zato što su bili dobri govornici ∎ taĭna la împețăńe n-a fuost ușuară, măĭ greu a fuost vorba đi mirazu fĭeći — razgovor na prosidbi nije bio lak, najteži je bio pregovor o devojčinom mirazu ♦ var. înpețîtuor [Por.] ♦ rum. pețitor

împiđeka (ĭuo împĭađik, ĭel împĭađikă) [akc. împiđeka] (gl. p. ref.) — zakočiti; saplesti ∎ n-a bagat sama, s-a împiđekat în tro rîdaśină ș-a kaḑut ku nasu în urḑîś — nije pazio, sapleo se o neki koren i pao nosem u koprive ∎ dakă nu sa puaće karu împiđeka bińe, nu sa kućaḑă pļeka ku ĭel pi pripur în vaļe — ako se kola ne mogu dobro zakočiti, ne sme se njime krenuti niz nizbrdicu ∎ kopiĭi dau pĭađikă la fĭaće, numa sî sa rîdă đi ĭaļe kum kad în prașînă — dečaci sapliću devojčice, samo da im se smeju kako padaju u prašinu [Por.] ♦ rum. împiedica ♦ etim. < lat. impedicare

împiđekat (împiđekată) (mn. împiđekaț, împiđekaće) [akc. împiđekat] (prid.) — zakočen, sapet ∎ karu ń-a fuost numa împiđekat ku lanțu pista șînă, kă pivă atunśa înga n-am avut — kola su nam bila samo zakočena lancem preko šine, jer ločku tada još nismo imali ∎ kalu împiđekat ku sfuara ļegată la piśuariļi đinainće, nu sa puaće duśa đeparće — konj sapet konopcem, vezanim na prednjim nogama, ne može otići daleko ♦ sin. înpiđekat [Por.] ♦ rum. împiedicat

împins (împinsă) (mn. împinș, împinsă) [akc. împins] (prid.) — izguran, gurnut ∎ a lasat karu strîkat numa kîta împins đin drum înlăturĭ — ostavili su pokvarena kola samo malo gurnuta s puta u stranu ♦ var. înpins [Por.] ♦ rum. împins

împinsuare (mn. împinsurĭ) [akc. împinsuare] (i. ž.) — guranje ∎ nu sa puaće tuna akoluo fara împinsuare đin tuata pućarĭa— ne može se ući tamo bez guranja iz sve snage ♦ var. înpinsuare [Por.] ♦ rum. împinsătură

împinźe (ĭuo împing, ĭel împinźe) [akc. împinźe] (gl. p. ref.) — gurati, pogurati ∎ are lukru tare grĭeu, la rudnik împinźe la vaguańe pļińe đi rudă — ima jako težak posao, u rudniku gura vagone pune rude ♦ var. înpinźe [Por.] ♦ rum. împinge ♦ etim. < lat. impingere

împistri (ĭuo împistrĭesk, ĭel împistrĭașće) [akc. împistri] (gl. p. ref.) — šarati, ukrašavati ∎ muma mĭ-a țasut kimĭașă, ș-akuma o împistrișaḑă ku braḑ — majka mi je izatkala košulju i sada je ukrašava vezom ♦ var. înpistri [Por.] ♦ rum. împistri ♦ etim. < slov. pĩstriti

împistrit (împistrită) (mn. împistriț, împistriće) [akc. împistrit] (prid.) — ukrašen, šaren ∎ kînd a fuost nuauă, kimĭașa a fuost tuată împistrită, ama đi vrĭame a albit la suare — kad je bila nova, košuljma je bila sva ukrašena, ali je vremenom izbledela na suncu ♦ var. înpistrit [Por.] ♦ rum. împistrit

împistrișală (mn. împistrișăļe) [akc. împistrișală] (i. ž.) — ukrašavanje, šaranje ∎ înga đi la ćińerĭață a prins drag đi împistrișală, da dragu-la a prins đi la mumî-sa — još je od mladosti zavolela ukrašavanje, a tu ljubav je primila od majke ♦ var. înpistrișală [Por.] ♦ rum. împistrițare

împĭetrit (împĭetrită) (mn. împĭetriț, împĭetriće) [akc. împĭetrit] (prid.) — okamenjen, stvrdnut ∎ n-a putut lumĭa să are, atîta a fuost pomîntu împĭetrit — nisu mogli ljudi da oru, toliko je zemlja bila stvrdnuta ♦ var. înpĭetrit [Por.] ♦ rum. împetrit

împļeći (ĭuo împļećiesk, ĭel împļećiașće) [akc. împļeći] (gl. p. ref.) — uplesti, uplitati ∎ fata are păr lung, șî frumuos iĭ sa împļećiesk bîrțîļi — devojčica ima dugu kosu, i lepo joj se upliću kike ∎ pănă sa svađesk, nuĭe bun să ći împļećieșć în trĭaba luor — dok se svađaju, nije dobro da se uplićeš u njihovu raspravu ♦ supr. đispļeći ♦ var. înpļeći [Por.] ♦ rum. împleti ♦ etim. < slov. плетѫ, плести

împļećit (împļećită) (mn. împļećiț, împļećiće) [akc. împļećit] (prid.) — upleten ∎ a veńit ku o bîrță împļećită, ku una đispļećită — došla je sa jednom kikom upletenom, a sa drugom raspletenom ∎ mult a fuost împļećit în lukru lu toĭa — dugo je bio upleten u tuđ posao ♦ supr. đispļećit [Por.] ♦ rum. împletit

împļećitură (mn. împļećiturĭ) [akc. îmļećitură] (i. ž.) — pletenica; uplitanje ∎ muma a țasut đi trășć pĭaćik ku împļećitură ruoșu ku alb — majka je izatkala platno za torbe sa crveno-belim pletenicama ∎ îmļećitură đi duauă — dvostruke pletenice ♦ var. înļećitură ♦ sin. bîrță [Por.] ♦ rum. împletitură

împļińi (ĭuo împļińesk, ĭel împļińașće) [akc. împļińi] (gl. p.) — (o brojevima) navršiti ∎ fata a împļińit numa șasă ań, da o să pļaśe la șkuală kînd va împļińi șapće ań — devojčica je napunila samo šest godina, a poći će u školu kad navrši sedam godina ∎ măĭ o lună, șî sa împļińașće anu — još jedan mesec, i navršava se godina ♦ up. umpļe [Por.] ♦ rum. împlini ♦ etim. < lat. *implenire (< plenus)

împrĭaćińi (ĭuo ma împrĭaćińesk, ĭel sa împrĭaćińașće) [akc. împrĭaćińi] (gl. p. ref.) — sprijateljiti se ∎ kopiĭi ĭut sa-nprĭaćińesk, șî kînd nu sa kunuosk bińe — deca se brzo sprijatelje, i kad se ne poznaju dobro [Por.] ♦ rum. împrieteni

împrumut (mn. împrumuturĭ) [akc. împrumut] (i. s.) — zajam, pozajmica ∎ nu sa puaće traĭi fara împrumuturĭ, kî ĭe tuot skump, da plățîļi sînt miś — ne može se živeti bez zajmova, jer je sve skupo, a plate su male ∎ đes a luvat împrumut đi la mińe, śikă, numa să arańaskă kopiĭi — često je uzimao zajam od mene, veli, samo da prehrani decu ♦ var. înprumut ♦ var. prumut [Por.] ♦ rum. împrumut ♦ etim. < lat. in promutuum

împrumuta (ĭuo împrumut, ĭel împrumută) [akc. împrumuta] (gl. p. ref.) — zajmiti, pozajmiti ∎ sa împrumută măĭ đes bańi, da sa puaće împrumuta șî ažutarĭa la lukru, gostîĭa la nuntă, șî alta — pozajmljuju se najčešće pare, ali se može zajmiti i pomoć u poslu, gošćenje na svadbi, i drugo ∎ aăla kare ĭa înprimut, datuorĭ ĭe să-l întuarkă pi vuorbă — onaj ko uzima zajam, dužan je da ga vrati po dogovoru [Por.] ♦ rum. împrumuta ♦ etim. < lat. impromutare

împrumutat1 (mn. împrumutărĭ) [akc. împrumutat] (i. s.) — pozajmljivanje ∎ akuma sa șćiĭe numa đi împrumutărĭ la bań, da vrodată a fuost împrumutarĭe în tuaće fĭelurĭ — danas se zna samo za pozajmljivanje novca, a nekada je bilo pozajmljivanja raznih vrsta ♦ var. înprumutat [Por.] ♦ rum. împrumutare

împrumutat2 (împrumutată) (mn. împrumutaț, împrumutaće) [akc. împrumutat] (prid.) — pozajmljen, iznajmljen ∎ n-are ĭel bańi luĭ, tuot śe are ĭe împrumutat, ĭel đi alta ńiś nu șćiĭe numa đi dîtoriĭ — nema on svoj novac, sve što ima je pozajmljeno, on za drugo i ne zna sem za dugove ♦ var. înprumutat [Por.] ♦ rum. împrumutat

împuțî (ĭuo ma împuțăsk, ĭel sa împuțîașće) [akc. împuțî] (gl. p. ref.) — usmrdeti se, pokvariti se ∎ karńa ńisarată ĭut sa împuće — nesoljeno meso brzo se usmrdi [Por.] ♦ rum. împuțî

împuțîna (ĭuo împuțîńeḑ, ĭel împuțîńaḑă) [akc. împuțîna] (gl. p.) — umanjiti, smanjiti iznos nečega ∎ s-a înkis șkuala, kî s-a înpuțînat kopiĭi — škola se zatvorila, jer se smanjio broj dece ∎ împuțîńaḑă mînkarĭa kîći kîta, dakă vrĭeĭ sî slabĭeșć — smanjuj pomalo hranu, ako želiš da oslabiš ∎ bań ĭastă, numa ļi s-a împuțînat vrĭadu — novaca ima, ali im se smanjila vrednost ∎ n-am ku śe să ud bașćaua, kî s-a împuțînat apa în rîu — nemam čime da zalijem baštu, jer se smanjila voda u reci ♦ var. înpuțîna ♦ supr. mulțî [Por.] ♦ rum. împuţina

împuțînat (împuțînată) (mn. împuțînaț, împuțînaće) [akc. împuțînat] (prid.) — umanjen, smanjen ∎ apa în ogaș ĭe mult împuțînată, n-o sî avĭem unđe adapa vićiļi — voda u potoku je mnogo smanjena, nećemo imati gde da pojimo stoku ∎ lumĭa în sat ĭe atita împuțînată, đi gata a ramas satu guol — ljudstvo u selu je toliko smanjeno, da je selo ostalo gotovo pusto ♦ var. înpuțînat ♦ supr. mulțît [Por.] ♦ rum. împuţinat

împuțît (împuțîtă) (mn. împuțîț, împuțîće) [akc. împuțît] (prid.) — smrdljiv ∎ o mortaśină kîńaskă stă doă ḑîļe împuțîtă-n mižluoku drumuluĭ, șî ńima n-o mută — smrdljiva pseća lešina leži dva dana na sred puta, i niko je ne sklanja [Por.] ♦ rum. împuțit

împuĭa (ĭuo împuĭ, ĭel împuĭe) [akc. împuĭa] (gl. p. ref.) — ① ukrašavati, šarati ∎ mĭ-a țasut muma kimĭașă đi in, ș-akuma o împuĭe ku puĭ kare au tuoț baĭețî — izatkala mi mati košulju od lana, a sada je ukrašava šarama kakve imaju svi momci ② izleći mladunce, ispiliti se ∎ în șărpariĭa a mare vara-sta atîta s-a împuĭat balauri đi fiuorļi ći ĭau kînd iĭ vĭeḑ kum ḑak la suare — u velikom zmijarniku ovog leta toliko su se ispilili smukovi, da te jeza hvata kad ih vidiš kako se izležavaju na suncu ♦ var. înpuĭa [Por.] ♦ rum. împuia

împuĭat (împuĭată) (mn. împuĭaț, împuĭaće) [akc. împuĭat] (prid.) — ukrašen, izvezen ∎ ń-aratat ku drag ńișći păturĭ împuĭaće, ku puĭ kare ĭa sîngură a izaflat — pokazala nam je s ponosom ukrašene prekrivače, sa motivima koje je ona sama izmislila ♦ var. înpuĭat ♦ sin. împistrișat [Por.] ♦ rum. împuiat

împuĭatură (mn. împuĭaturĭ) [akc. împuĭatură] (i. ž.) — ① šara, vez; ukras ∎ kimĭeșîļi lu Rumîńśiļi đi la Kraĭna au împuĭaturĭ măĭ mulće șî măĭ frumuasă đi kît anuaștre — košulje Vlajni iz Krajine imaju više i lepše šare od naših ② ukrašavanje ∎ fĭaćiļi marĭ đemult tare a bagat sama să-nvĭață śe guod măĭ bun împuĭatură, kă măĭ mare katare avut aļa kare a împuĭat frumuos țuaļiļi — udavače su nekad mnogo vodile računa da što bolje savladaju ukrašavanje, jer su na većoj ceni bile one koje su lepše ukrašavale odeću ♦ var. înpuĭatură [Por.] ♦ rum. împuitură

împuns [akc. împuns] (prid.) ● v. înpuns [Por.] ♦ rum. împuns

împunźe [akc. împunźe] (gl.) ● v. înpunźe [Por.] ♦ rum. împunge

împurpađi (ĭuo împurpađesk, ĭel împurpađașće) [akc. împurpađi] (gl. p. ref.) — zabraditi ∎ muĭeriļi s-a împurpađesk ku kîrpa, kî ĭe urît sî mĭargă ku kapu guol — žene se zabrađuju maramom, jer je ružno da idu gologlave ♦ var. ămpropođi (Tanda) ♦ supr. đispurpađi [Por.] ♦ dij. var. înpropađi (Metovnica ?), împarpađi (Osnić) [Crn.] ♦ dij. var. înpărpăđi (Melnica) [Mlava] ♦ rum. îmbrobodi

împurpađit (împurpađită) (mn. împurpađiț, împurpađiće) [akc. împurpađit] (prid.) — zabrađen ∎ muĭare împurpađită sa kunuașće pi kîrpă ku kare astrukat păru, să nu sa vadă — zabrađena žena poznaje se po marami kojom je pokrila kosu, da se ne vidi ∎ muĭeriļi sa împurpađesk în măĭ mulće fĭelur, pi kum ļagă kuarńiļi kîrpi: supt barbă, la ćiame or la śafă đinapuoĭ — žene se zabrađuju na više načina, prema tome kako vezuju krajeve marame: ispod brade, na temenu ili na potiljku pozadi [Por.] ♦ rum. îmbrobodit

împușka (ĭuo împușk, ĭel împușkă) [akc. împușka] (gl. p. ref.) — upucati, ubiti puškom; raniti ∎ pi muoșu a împușkat veśinu luĭ kînd a fuost în urk dupa lupĭ — dedu je upucao njegov komšija kad su bili u hajci na vukove ♦ var. înpușka [Por.] ♦ rum. împușca

împușkat (împușkată) (mn. împușkaț, împușkaće) [akc. împușkat] (prid.) — upucan, ustreljen, pogođen puškom ∎ puorku, împușkat la doă luokurĭ, nu s-a dus đeparće — svinja, pogođena na dva mesta, nije otišla daleko ♦ sin. înpușkat [Por.] ♦ rum. împușcat

în (predl.) — u, na ∎ nu ći mistaka în lukru lu tuoĭa — ne mešaj se u tuđi posao ∎ a pļekat ku karu pi drum în đal — krenuo je kolima putem na gore ∎ îndarăt = în + darăt — unazad = u + nazad ∎ kînd sa vorbiașće, măĭ đi mulće uorĭ „î” đin „în” sa pĭarđe, sa-ngiće, șă-n luoku luĭ skriĭem o liniuță — u govoru se „î” iz „în” najčešće gubi, guta se, i u umesto njega pišemo crticu ♦ var. ăn [Por.] ♦ dij. var. îm (Šipikovo) [Tim.] ♦ rum. în

înainće [akc. înainće] (pril.) — ① (za kretanje) napred ∎ ĭel luvă înainće, pin namĭeț pănă-n brîu, da alalț dupa ĭel — on je krenuo napred, kroz smetove do pojasa, a ostali za njim ∎ la prazńik stapînu kășî sa înkină sî đa tuot înainće — na slavi domaćin metaniše da krene sve napred ② (za položaj) pred, ispred ∎ sa ćiame rău đi ĭel, nu kućaḑă sî ĭasă înainća luĭ — boji ga se strašno, ne sme da izađe pred njega ③ (za vreme) a. pre, ranije; nekad ∎ a veńit la lukru înainća lu tuoț — došao je na posao pre svih ∎ s-a luvat đi gît pintru vro luază śe s-a întîmplat înainće — uhvatili se za gušu zbog neke gluposti koja se desila ranije b. ubuduće, na tamo ∎ m-am žurat la lumanarĭe kă đi astîḑ înainće nu măĭ bĭeu — zakleo sam se na sveću da od danas na tamo više neću piti ♦ var. nainće [Por.] ♦ dij. var. înăinťe [Kmp.] ♦ rum. înainte ♦ etim. < lat. in ab ante

înapoĭșa [akc. înapoĭșa] (pril.) — unatraške, unazad, nazad ∎ s-a mîńiĭat pră muĭare, ș-a spumîntato k-o puńe pră kal, șî mărgînd înapoĭșa, o-ntuarśe la tat-su — naljutio se na ženu, i zapretio joj da će je staviti na konja, i idući unatraške, vratiti je ocu [Mlava] ♦ dij. var. înapuoĭśa ∎ l-a-nvațat draku să-ntuarkă opinśiļi ku gurguoĭu înapuoĭșa, să no-l gasîaskă urmașî pi urmă — naučio ga đavo da okreće opanak sa šiljkom unazad, da ga potera na otkrije po tragu ♦ dij. var. înapuoĭļa [Por.] ♦ rum. înapoia

înapuoĭ [akc. înapuoĭ] (pril.) — (o kretanju) unazad; naopako ∎ a stokńit buoĭi înapuoĭ, kă n-a putut să trĭakă ku karu pista rîu — terao je volove unazad, jer nije mogao da pređe kolima preko reke ∎ parke ĭe blîstamat, tuot iĭ mĭarźe înapuoĭ — kao da je proklet, sve mu ide naopako ♦ var. înapuoĭșa ♦ sin. îndarăt [Por.] ♦ rum. înapoi

înarma (ĭuo înarmĭeḑ, ĭel înarmĭaḑă) [akc. înarma] (gl. p. ref.) — (zast.) naoružati ∎ țara nuastră a înarmat baĭețî șî ĭ-a trîmĭes în razbăl — naša država je naoružala mladiće i poslal ih u rat [Por.] ♦ rum. înarma

înbaloșa (ĭuo înbaloșîăḑ, ĭel sa înbaloșîaḑă) [akc. înbaloșa] (gl.) — balaviti, praviti bale; izbalaviti, zabalaviti ∎ mă țukă, șî tuot mă înbăloșă — poljubi me, i svu me izbalavi [Por.] ♦ rum. îmbăloșa

înbufna (ĭuo ma înbufńeḑ, ĭel sa înbufńaḑă) [akc. înbufna] — duriti se, pućiti se ∎ kînd sa mîńiĭe, sa înbufnaḑă tuot — kad se ljuti, sav se naduri ♦ var. bufana (Tanda) [Por.] ♦ rum. îmbufna

înbufnat (înbufnată) (mn. înbufnaț, înbufnaće) [akc. înbufnat] (prid.) — naduren, ljutit ∎ rău narau are kopilo-sta, sa mîńiĭe ļesńe đi fiĭe śe, șî stă înbufnat tuota ḑîua — lošu narav ima ovo dete, naljuti se lako za bilo šta, i po ceo dan stoji naduren ♦ var. bufanat (Tanda) [Por.] ♦ rum. îmbufnat

înbuĭba (ĭuo înbuĭbĭeḑ, ĭel înbuĭbĭaḑă) [akc. înbuĭba] (gl. p. ref.) — (iron) krkati, ždrati, prekomeрno jesтi i piti ∎ o ala flomînźuasă, sa înbuĭbĭaḑă ku mînkare șî bĭare pănă nu pokńașće — ala nezasita, nakrka se hranom i pićem dok ne pukne ∎ să no-l laș la masă, kă nu sa lasă đi mînkare pănă nu sa va înbuĭba ka puorku — da ga ne pustiš za sto, jer neće prestati da jede dok se ne bude naždrao kao svinja [GPek] ♦ sin. îndopa [Por.] ♦ rum. îmbuiba

înbuĭbat (înbuĭbată) (mn. înbuĭbaț, înbuĭbaće) [akc. înbuĭbat] (prid.) — presit, nakrkan, koji se prejeo ∎ a mînkat ka puorku, akuma ḑaśe înbuĭbat ș-abĭa suflă — krkao je kao svinja, sada leži presit i jedva diše [GPek] ♦ rum. îmbuibat

înbuna (ĭuo înbun, ĭel înbună) [akc. înbuna] (gl.) — (zast.) odobriti, obećati, dodeliti ∎ nu înbuna ńimika śe nu puoț să țîń — ne obećavaj ništa što ne možeš da ispuniš ∎ tatî-su ĭ-a înbunat un luok đi miraz — otac joj je obećao njivu za miraz ∎ mĭ-a-nbunat kă-m dă bań înprimut — obećao je da će mi dati novac na zajam [Por.]

înțarka (ĭuo înțărk, ĭel înțarkă) [akc. înțarka] (gl. p. ref.) — (o sisanju) odlučiti, odvojiti od vimena ∎ ĭedu a kreskut șă trăbe să-l înțarkăm đi la kapră — jare je poraslo, treba da ga odlučimo od koze [Stig] ♦ rum. înțărca

înțarkat (înțarkată) (mn. înțarkaț, înțarkaće) [akc. înțarkat] (prid.) — (o sisanju) odlučen, odbijen od vimena ∎ avut doĭ ĭeḑ înțarkaț, șî un sugarĭ — imao je dva odlučena jareta, i jedno sisavče [Stig] ♦ rum. îțărcat

înțărușa (ĭuo ma înțăruș, ĭel sa înțărușă) [akc. înțărușa] (gl. ref.) — (med.) nabosti se na šiljat predmet ∎ uomu sa înțarușă kînd kalkă în śuava askuțît — čovek se nabode kad nagazi na nešto oštro ∎ s-a înțărușat în spińe, aļergînd đeskulț dupa viće — naboo se na trn, trčeći bosonog za stokom [Por.] ♦ rum. înțărușa

înțîpeńi (ĭuo înțîpeńiesk, ĭel înțîpeńiașće) [akc. înțîpeńi] (gl. p. ref.) — ① jačati, snažiti ∎ prînḑă bińe, sî puoț a-nțîpeńi đi kosît, kî ĭe kosîtu lukru grĭeu — ručaj dobro, da možeš ojačati za kosidbu, jer je košenje težak posao ② ukrutiti se, izgubiti elastičnost; stegnuti se; smrznuti se; zalediti se ∎ a statut mult la źier, ș-a-nțîpeńit atîta đi nu puaće sufla — stajao je mnogo na mrazu, i toliko se ukrutio da ne može disati ③ učvrstiti, stabilizovati; fiksirati ∎ ĭa rangu, șî baće pomîntu pi lînga șćump sî sa înțîpeńaskă gardu, sî nu măĭ kadă kînd sa va frĭeka puorśi đi ĭel — uzmi ćuskiju i nabij zemlju oko stuba da se učvrsti ograda, da više ne pada kada se svinje budu češale o nju ♦ supr. slabi [Por.] ♦ rum. înțăpeni

înțîpeńit (înțîpeńită) (mn. înțîpeńiț, înțîpeńiće) [akc. înțîpeńit] (prid.) — ojačan, pojačan, osnažen; pričvršćen, učvršćen; ukrućen ∎ am înțîpeńit đi frig, nu puot ńiś să miśk đin luok — ukrutio sam se od hladnoće, ne mogu ni da se maknem s mesta ♦ var. anțîpeńit (Tanda) ∎ tuoț žuakă, da ĭel stă-n kuot, anțîpeńit, parke iĭ frikă đi fĭaće kare-l kĭamă în uoră — svi igraju, samo on stoji u ćošku, skamenjen, kao da se prepao od devojaka koje ga zovu u kolo ♦ sin. întarit, înkrîmeńit [Por.] ♦ rum. înţepenit

înćingatuare (mn. înćingatuorĭ) [akc. înćingatuare] (i. ž.) — opasivač, predmet koji se vezuje oko pojasa ∎ înćingatuare ĭe fiĭe śe înśins pista brîu — opasivač je bilo šta što opasano oko pojasa ∎ braśirļi a fuost un fĭeļ đi înćingatuare — tkanice su bile jedna vrsta opasivača [Por.] ♦ rum. încingătoare

înćins (înćinsă) (mn. înćinș, înćinsă) [akc. înćins] (prid.) — ① ispružen ∎ a gasît balauru, gros ka mînă, ḑaśe înćins supt skărĭ, nu l-a omorît kă aĭa ĭe vilva kășî — našli su smuka, debelog ko ruka, leži ispružen pod stepeništem, nisu ga ubili jer je to duh kuće ② nastavljen, produžen ∎ lukru n-a fuost nou numa înćins aăla đin ḑîua đi-ntîń — posao nije bio nov nego samo nastavljen onaj od prethodnog dana (Tanda) [Por.] ♦ rum. întins

înćinźe (ĭuo înćing, ĭel înćinźe) [akc. înćinźe] (gl. p. ref.) — ① pružiti se ∎ nu vrĭa ńiś mîna să înćingă, să ĭa sîngur, numa așćată altu să-ĭ đa mînkare— neće ni ruku da pruži, da se sam posluži, nego čeka drugi da ga hrani [GPek] ∎ în luok să latre kînd vińe vrunu, mîrțuaga-ĭa đi kîńe sa-nćins kît ĭe đi lungă șî ḑaśe supt ļemn la umbră gruasă — umesto da laje kad neko dođe, ona mrcina od psa se ispružila koliko je duga, i leži pod drvetom u debelom hladu ∎ kînd ĭeșîră đin padure, ĭeșîră la drum larg kare sa-nćinźe pănă la oraș — kad su izašli iz šume, izašli su na širok put koji se pružao sve do varoši ② prostirati, postavljati ∎ muma înćinźe skimburļi pi gard — majka prostire veš na ogradi ∎ đi vrĭamĭa đi prînḑ, muĭeriļi înćing masa — za vreme ručka, žene postavjaju sofru (Rudna Glava) ③ nastaviti, produži ∎ đestul đi astîḑ, lukru ś-a ramas ănćinźem mîńe đinuapće — dosta za danas, preostali posao nastavićemo sutra rano (Tanda) ④ (nutr.) umakati, umočiti ∎ mare dulśață ĭe kînd înćinź ku koļașa în ćigańe ku pîržîtură đi karńe — velika je poslastica kad umačeš kačamak u tiganj sa močom od isprženog mesa [Por.] ♦ rum. întinde

îndamînă [akc. îndamînă] (pril.) — dostupno, na dohvat ruke, pri ruci ∎ kînd uomu traĭașće la munće, trăbe să țînă întođeuna kuțît or sakure îndamînă — kad čovek živi u planini, treba uvek da drži nož ili sekiru na dohvat ruke ∎ s-a omorît katînd, șî n-a gasît, basama a ursat să nu-ĭ fiĭe luĭ îndamînă — ubio se tražeći, ali nije našao, verovatno je suđeno da njemu ne bude dostupno ∎ nu ĭ-a fuost kuțîtu îndamînă, da la fi taĭat ka pi puork — nije mu bio nož pri ruci, a zaklao bi ga ko svinju [Por.] ♦ rum. îndemână

îndarăt [akc. îndarăt] (pril.) — nazad, natrag ∎ ćemîndu-sa kă rîtaśesk, s-antuors îndarăt đi la žumataća drumuluĭ — strahujući da će zalutati, vratitili se nazad sa pola puta ∎ (u izr.) đindarăt < đe îndarăt — otpozadi ♦ sin. înapuoĭ ♦ up. îndarećișļa [Por.] ♦ rum. îndărăt ♦ etim. < lat. in-de-retro

îndată [akc. îndată] (pril.) — (za vreme) skoro ∎ ț-a kriśit mum-ta să n-o așćieț, kă nu vińe îndată — poručila ti je majka da je ne čekaš, jer neće doći skoro ∎ (pej.) numa tu așćiată-l, îndată-ț vińe — samo ga ti čekaj, skoro će ti doći (=dockan, ili nikad) ∎ (komp.) măĭ îndată — skorije ∎ uĭtî-će să viń măĭ îndată śe puoț, kă avĭem lukru mult — gledaj da dođeš što skorije možeš, jer imamo mnogo posla ∎ (u izr.) đi-ntadă — šro pre, što ranije ∎ ar fi bun să vină kît đi-ndată — bilo bi dobro da dođe što pre [Por.] ♦ rum. îndată

îndoi (ĭuo îndoĭesk, ĭel îndoĭașće) [akc. îndoi] (gl. p. ref.) — ① udvojiti, udvostručiti ∎ kînd a trîbuit ață măĭ gruasă, muĭarĭa a luvat doă gĭame ku ață supțîrĭe, șî, torkînd, ļ-a-ndoĭit în tr-o ață gruasă — kad je bio potreban deblji konac, žena je uzimala dva kalema tankog konca, i, predući, udvojila ih u jedan deblji konac ② (psih.) premišljati se, lomiti, biti u dilemi ∎ mult s-a îndoĭit, pănă n-a rașît dupa kare baĭat sî sa mariće — mnogo se lomila dok nije odlučila za kog momka da se uda [Por.] ♦ rum. îndoi

îndura (ĭuo îndur, ĭel îndură) [akc. îndura] (gl. ref.) — truditi se, mučiti se, nastojati ∎ điźaba s-a îndurat atîta să ĭa fata domńaskă, nu ĭ-a dat parințî kî ĭe sarak — uzalud se toliko trudio da oženi gospodsku devojku, nisu je dali roditelji jer je siromašan ♦ sin. kinui, nîkažî [Por.] ♦ rum. îndura ♦ etim. < lat. indurare

înđemna (ĭuo înđemn, ĭel înđamnă) [akc. înđemna] (gl. p. ref.) — nagoniti, nagovarati, podsticati, podbadati; mamiti, namamiti ∎ n-a fakut aĭa đi vuoĭa luĭ, numa ka kînd la înđemnat draku sî fakă așa nîsarîmbă — nije to učinio svojom voljom, nego kao da ga je nagovorio đavo da učini takvu glupost ∎ draku înđamnă uomu sî fakă rîaļe — đavo nagoni čoveka da čini zlo ∎ la bîlś tuot ńigustuorĭu ći înđamnă să kumpirĭ numa đi la ĭel — na vašaru svaki trgovac te mami da kupiš samo kod njega [Por.] ♦ rum. îndemna ♦ etim. < lat. indemināre

înđesa (ĭuo înđes, ĭel înđasă) [akc. înđesa](gl. p. ref.) — pritiskati, zbiti, nabiti; naprezati se ∎ s-a rugat đi ĭel să n-o înđasă atîta, ama ĭel n-askultato — molila ga je da je ne pritiska toliko, ali on je nije poslušao ∎ đi źaba sa înđesat atîta să rađiśe saku, n-a putut kî ĭe înga slab — badava se naprezao troliko da podigne džak, nije mogao jer je još uvek slab ∎ înđasă bińe grîu în sak, să-nkĭape măĭ mult — nabij dobro žito u džak, da stane više ♦ sin. pisa [Por.] ♦ rum. îndesa ♦ etim. < lat. in - de(n)sare

înđesală (ĭuo înđes, ĭel înđasă) [akc. înđesală] (gl. p. ref.) — naprezanje; pritisak ∎ s-a pus șă înđasă, șî înđasă kît puaće, la urmă înđesala-ĭa ĭa ĭeșît pi nas kî ĭa pokńit śuauă-n kriĭirĭ — počeo je da pritiska, pa pritiska iz sve snage, na kraju mu je to naprezanje izašlo na nos jer mu je nešto puklo u mozgu [Por.] ♦ rum. îndesală

înđesat (înđesată) (mn. înđesaț, înđesaće) [akc. înđesat] (prid.) — nabijen, sabijen ∎ saku ku vańină nuĭe înđesat bińe, maĭ trăbe înđesat să-nkĭape fańină măĭ multă — džak sa brašnom nije dobro nabijen, treba ga još nabiti da stane više brašna [Por.] ♦ rum. îndesat

înđirĭepta (ĭuo înđirĭept, ĭel înđirĭaptă) [akc. înđirĭepta] (gl. p. ref.) — ispraviti ∎ kînd ĭasă đin kļanță, ogașu sa-nđirĭaptă, ș-așa țîńe đirĭept pănă la rîu în vaļe — kada izađe iz klisure, potok se ispravlja, i tako teče pravo sve do reke u dolini ∎ înđirĭaptî-će, nu mĭerźa kokoșat ka muoșo-l batrîn — ispravi se, nemoj ići pogrbljen kao starac ♦ / în — u + đirĭept — prav [Por.] ♦ rum. îndrepta

înđirĭeptat (înđirĭeptată) (mn. înđirĭeptaț, înđirĭeptaće) [akc. înđirĭeptat] (prid.) — ispravljen, koji više nije kriv ∎ drumo-l batrîn a fuost pļin đi kovĭaĭe, al nuou ĭe înđirĭeptat, mîndriĭe ĭe să mîń karu pi ĭel — stari put je bio pun krivina, novi je ispravljen, milina je da voziš kola po njemu [Por.] ♦ rum. îndreptat

înđisară [akc. înđisară] (pril.) — uveče ∎ a înbunat kă vińe înđisară la mińe — obećao je da će doći uveče kod mene ∎ așćată ibuomńiku să-ĭ vină înđisară, în kapu murguluĭ — čeka ljubavnika da joj dođe uveče, u sumrak ♦ sin. astară [Por.] ♦ rum. îndeseară

înfereka (ĭuo înferesk, ĭel înferĭașće) [akc. înfereka] (gl. p.) — (zast.) okovati, zarobiti ∎ (folk.) pi Gruĭa Turśi l-a ļegat, l-a ļegat, l-a înferekat — Gruju Turci zarobili, zavezali i okovali [Por.]

înfireka (ĭuo ma înfĭarik, ĭel sa înfĭarikă) [akc. înfireka] (gl. p. ref.) — (zast.) okovati (se), dopasti okova ∎ la prins bugari, șî la înfirekat în lanță la piśuare — uhvatili ga Bugari i okovali mu noge lancima [Por.] ♦ dij. var. înfereka (Slatina, Bor) [Crn.] ♦ rum. fereca ♦ etim. < lat. fabricare

înfirekat (înfirekată) (mn. înfirekaț, înfirekaće) [akc. înfirekat] — (zast.) okovan gvožđem, bačen u gvožđe ∎ ăl purtară pin sat ļegat șî înfirekat — provedoše ga kroz selo vezanog i okovanog ♦ supr. đisfirekat [Por.] ♦ rum. înferecat

înfluri (ĭuo înfluor, ĭel înfluare) [akc. înfluri] (gl. p. ref.) — (bot.) cvetati, procvetati, rascvetati (se) ∎ înfluriră fluoriļi, sa umplu kîmpu đi mîndriĭe — procvetalo je cveće, napunila se livada lepotom [Por.] ♦ rum. înflori ♦ etim. < lat. inflorire

înflurit (înflurită) (mn. înfluriț, înfluriće) [akc. înflurit] (prid.) — (bot.) rascvetan, koji je procvetao, koji je pun cvetova ∎ rumîńi l-aĭ muorț dau đi pomană građină înflurită — Vlasi namenjuju pokojnicima rascvetanu baštu [Por.] ♦ rum. înflorit

înfluritu (mn. înfluriturĭ) [akc. înflurit] (i. s.) — (bit.) cvetanje, rascvetavanje ∎ primovara ĭe șî kald, bună vrĭamĭa đi înfluritu fluorilor, akuș înfluor kîmpiĭiļi tuaće — proleće je i toplo, pravo je vreme za cvetanje cveća, uskoro će procvetati sva polja [Por.] ♦ rum. înflorire

înfluritură (mn. înfluriturĭ) [akc. înfluritură] (i. ž.) — ukras, šara; (pej.) mrlja; brljotina ∎ a umplut arćiĭĭa đi-nfluriturĭ, śkă, daskulu așa ĭ-a-nvațat — ispunila je papir šarama, veli, učitelj ih je tako učio [Por.] ♦ rum. înfloritură

înfoĭa (ĭuo ma înfuoĭ, ĭel sa înfuaĭe) [akc. înfoĭa] (gl. p. ref.) — nakostrešiti se, naduvati se, nadimati se, rasklopiti se ∎ bagă sama kă kurkanu-la înśepu sî sa înfuaĭe, îț sîare-n șîaļe — obrati pažnju jer se onaj ćuran nakostrešio, skočiće ti na leđa ♦ supr. đisfoĭa [Por.] ♦ rum. înfoia ♦ etim. < lat. infolliare (< follis)

înfoĭat (înfoĭată) (mn. înfoĭaț, înfoĭaće) [akc. înfoĭat] (prid.) — nakostrešen ① (za životinje) a. raširenih krila ∎ kokuoșu a sarit pi gard șă, tuot înfoĭat, s-a pus sî kînće — petao je skočio na ogradu i, raširenih krila, počeo da kukuriče b. (ret.) nakostrešene dlake ∎ kațaua-ĭa, înfoĭată, latră đi sa rupĭe — ona kučka, nakostrešena, laje pa se kida ② (za predmete koji imaju lisnatu strukturu) rasklopljen, razlistan; naduvan; nadignut ∎ batu vîntu șî-m înfoĭe krețanu, statuĭ o vrĭame așa ku ĭel înfoĭat, parke mis ku kuru guol — dunu vetar i naduva mi krecan, stajala sam neko vreme tako sa njim nadignutim, kao da sam gologuza ③ (fig.) naljućen, naduvan od ljutnje; spreman na svađu ∎ muoșu ĭară stă-nfoĭat, or la mîńiĭat vrunu, or ĭară a tras vro țuĭkă — čiuča je opet naduvan, ili ga je neko naljutio, ili je opet trgnuo neku rakijicu ♦ supr. đisfoĭat [Por.] ♦ rum. înfoiat

înfrațî (ĭuo înfrațăsk, ĭel înfrațîașće) [akc. înfrațî] (gl. p. ref.) — (mag.) bratimiti, pobratimiti ∎ atîta đi bun a traĭit iĭ duoĭ înga đi la kopilariĭe, đi la urmă sa do înfrațît în bisîarikă — toliko su dobro živeli još od detinjstva, da su se na kraju pobratimili u crkvi ∎ (mag.) fraț đi pi kruśe s-a înfrațăsk pintru vro buală la vro kruśe la morminț đi kare sa ļagă, pănă vro babă ļi đeskîntă — braća po krstu bratime se zbog neke bolesti kod nekog krsta na groblju, dok im neka baba baje ∎ (bot.) đintr-un buob đi grîu, înfrațăsk măĭ mulće firurĭ — iz jednog zrna žita, proklija više stabljika [Por.] ♦ rum. înfrăți

înfrațîĭe (mn. înfrațîĭ) [akc. înfrațîĭe] (i. ž.) — (ret.)(mag.) bratimljenje ∎ a gasît muma un kopil đin ńam bun kare vrĭa sî sa înfrațîaskă ku nana, șî s-a dus la înfrațîĭe la morminț — našla je majka jednog dečka iz dobre familije koji hoće da se bratimi sa mojim batom, pa su otišli do groblja na bratimljenje [Por.] ♦ rum. înfrățire

înfrațît (înfrațîtă) (mn. înfrațîț, înfrațîće) [akc. înfrațît] (prid.) — zbratimljen, pobratimljen ∎ a traĭit tare bun, așa înfrațîț înga đi la kopilariĭe — živeli su jako dobro, tako zbratimljeni još od detinjstva ♦ var. înfrațîșat [Por.] ♦ rum. înfrățit

înfrikoșa (ĭuo înfrikoșîăḑ, ĭel înfrikoșîaḑă) [akc. înfrikoșa] (gl. p. ref.) — zastrašiti, uplašiti ∎ nu ma înfrikoșa ku povĭeșć đ-aĭ muorț, kî mi frikă șî đ-aĭ viĭ pănă-pănă — nemoj me plašiti pričama o mrtvima, jer se i živih veoma, veoma plašim [Por.] ♦ rum. înfricoșa

înfrikoșat (înfrikoșată) (mn. înfrikoșaț, înfrikoșaće) [akc. înfrikoșat] (prid.) — zastrašen, preplašen, uplašen ∎ mi sa-mparu kî s-auḑî śuaua đin morminț, șî ĭuo trĭekuĭ pi lînga iĭ ku o mînă đi ińimă, tuot înfrikoșat — učinilo mi se da se čuje nešto sa gorblja, i ja sam prošao pored nega stegnuta srca, sav preplašen [Por.] ♦ rum. înfricoșat

înfrunḑî (ĭuo înfrunḑîăsk, ĭel înfrunḑîașće) [akc. înfrunḑî] (gl. p.) — (za biljke) olistati ∎ duosu înfrunḑîașće, a veńit primovara, — šuma lista, došlo je proleće [Por.] ♦ rum. înfrunzi

înfrunḑît (înfrunḑîtă) (mn. înfrunḑîț, înfrunḑîće) [akc. înfrunḑît] (prid.) — (bot.) olistao, prolistao ∎ kuodru înfrunḑît pļin ĭe đi verđiață — olistala šuma puna je zelenila [Por.] ♦ rum. înfrunzit

înfrunta (ĭuo ma înfrunt, ĭel sa înfruntă) [akc. înfrunta] (gl. p. ref.) — uvrediti (se), izgrditi (se); govoriti nekom otvoreno u lice neprijatne stvari ∎ uomu sa-nfruntă kînd iĭ spuń śeva đeșkis, śe-ĭ nuĭe pi vuoĭe, ș-aĭa iĭ spuń đirĭept în frunće — čovek se vređa kada mu kažeš nešto otvoreno, što mu nije po volju, i to mu kažeš direktno u čelo (=lice) ∎ nu-ĭ spuńa aĭa ś-aĭ auḑît đi ĭa, kî sa-nfruntă đi muarće — nemoj joj reći to što si čula o njoj, jer će se na smrt uvrediti ∎ baba țîfnuasă, sa-nfruntă ĭuta șî ļesńe — baba je prznica, vređa se brzo i lako ∎ nu măĭ vrĭeu să am trĭabă ku ĭel, kă numa ma-nfruntă đi fiĭ śe — ne želim više da imam posla s njim, jer me samo grdi za bilo šta [Por.] ♦ rum. înfrunta ♦ etim. < lat. *infrontare (< frons)

înfruntaśuńe (mn. înfruntaśuń) [akc. înfruntaśuńe] (i. ž.) — uvreda, ukor, prekor, grdnja ∎ mĭ-a fakut prĭa mare înfruntaśuńe, nu puot să trĭek ļesńe pista ĭa — naneo mi je preveliku uvredu, ne mogu lako da pređem preko nje [Por.] ♦ rum. înfruntăciune

înfruntat (înfruntată) (mn. înfruntaț, înfruntaće) [akc. înfruntat] (prid.) — uvređen ∎ prĭa grĭeu mis înfruntat, nu puot ma đizmîńiĭa așa ļesńe kum vrĭeț vuoĭ — previše sam uvređen, ne mogu se odljutiti tako lako kako vi hoćete [Por.] ♦ rum. înfruntat

înga [akc. înga] (pril.) ● v. înka [Por.] ♦ rum. încă

îngalḑî (ĭuo îngalḑăsk, ĭel îngalḑașće) [akc. îngalḑî] (gl. p. ref.) — zagrejati, zagrejavati ∎ a fakut fuoku la kamin, ș-a îngalḑît oźaku bińe kă vin kopiĭi đ-a fară îngețaț đi frig — naložila je vatru na kaminu, i dobro zagrejala odžak, jer dolaze deca spolja smrznuta od hladnoće ∎ tare sa îngalḑît sî sa prindă la lukru șî sî sa muće în oraș — jako se zagrejao da se zaposli i preseli u grad ♦ / < în+kalḑî [Por.] ♦ rum. încălzi

îngalḑît (îngalḑîtă) (mn. îngalḑîț, îngalḑîće) [akc. îngalḑît] (prid.) — ① (o toploti) zagrejan, topao ∎ nuĭe bun să laș kopilu, îngalḑît lînga fuok, să ĭasă afară, kî sa bulnavĭașće — nije dobro da pustiš dete, zagrejano pored vatre, da izađe napolje, jer će se razboleti ② (fig.) zainteresovan; zaljubljen ∎ am fuost ĭuo mult îngalḑît đi ĭa, ama m-a trekut kînd am vaḑut ku kare am trĭabă — bio sam ja jako zagrejan za nju, ali me je prošlo kad sam video s kim imam posla [Por.] ♦ rum. încălzit

îngalḑîtură (mn. îngalḑîturĭ) [akc. îngalḑîtură] (i. ž.) — (ret.) grejanje ∎ ku ļamńe vĭerḑ nu sa puaće vorbi đi vro îngalḑîtură bună — sa sirovim drvima ne može se gvoriti o dobrom grejanju [Por.] ♦ rum. încălzitură

îngădui (ĭuo îngăduĭ, ĭel îngăduĭe) [akc. îngădui] (gl.) — pričekati, sačekati; odgađati neku radnju usled čekanja ∎ îngăduĭe kîta, nu grabi — sačekaj malo, ne žuri ∎ ĭuo îngăduĭ đi đesńiață, șî nu măĭ puot — ja čekam (=odgađam prekid čekanja) od jutros, i više ne mogu ♦ sin. așćepta [Por.] ♦ rum. îngădui ♦ etim. < Maî. engedni

îngăduĭală (mn. îngăduĭelurĭ) [akc. îngăduĭală] (i. ž.) — sačekivanje, očekivanje, čekanje ∎ đi źiaba atîta îngăduĭală đi nuoĭ, guoșći nu veńiră — uzalud toliko naše čekanje, gosti ne dođoše [Por.] ♦ rum. îngăduială

îngeța (ĭuo îngeț, ĭel îngĭață) [akc. îngeța] (gl.) — zalediti, lediti, slediti ∎ afară a strîns źeru, la nuapće tuot are s-îngĭață — napolju je stegao mraz, noćas će se sve zalediti ∎ a ramas skimburļi uđe pi gard, a dat źeru ș-atîta skimburļi a-ngețat đi s-a fakut pĭatră — ostalo je mokro rublje na ogradi, udario je mraz i rublje se toliko sledilo da se pretvorilo u kamen ∎ kînd a vaḑut kă aļargă ku sakurĭa dupa ĭel, luĭ a-ngețat ińima đi frikă — kad je video da ga juri sekirom, njemu se srce sledilo od straha [Por.] ♦ rum. ingheța ♦ etim. < lat. inglaciare

îngețat (îngețată) (mn. îngețaț, îngețaće) [akc. îngețat] (prid.) — zaleđen, sleđen, smrznut ∎ a trekut ku vićiļi pista rîu îngețat, numa a bagat sama să nu đa pista gĭață supțîre — prešli su sa stokom preko zaleđene reke, samo su pazili da ne nalete na tanak led ∎ ļimba rumîńaskă ḑaśe pi moarće, kînd ćińerișu dă s-o vorbĭaskă, parke ļi gura îngețată, da ińima guală — vlaški jezik je na samrti, kad ga mladi govore, kao da su im usta zaleđena, a srce prazno ♦ supr. đižgețat [Por.] ♦ rum. înghețat

îngițî (ĭuo îngit, ĭel îngiće) [akc. îngițî] (gl. p. ref.) — gutati, progutati ∎ dupa śe sa mĭastîkă bun în gură, mînkara sa îngiće — kad se dobro sažvaće u ustima, hrana se proguta ∎ balauru puaće să îngită șokîćiļi întrĭeg — smuk može da proguta celog miša [Por.] ♦ rum. înghiți ♦ etim. < lat. ingluttire

îngițît2 (îngițîtă) (mn. îngițîț, îngițîće) [akc. îngițît] (prid.) — progutan ∎ gaina fuźe pin traușă ku o rîmă îngițîtă, da alalće gaiń aļargă dupa ĭa — kokoška beži po dvorištu sa progutanom glistom, a ostale kokoške je jure [Por.] ♦ rum. înghițit

îngițît1 (mn. îngițîturĭ) [akc. îngițît] — gutanje ∎ kînd pi uom ăl duare în gît, luĭ ĭe îngițîtu tare dureruos— kad čoveka boli grlo, njemu je gutanje jako bolno ♦ var. îngițală [Por.] ♦ rum. înghițit

îngițîtuare (mn. îngițîtuorĭ) [akc. îngițîtuare] (i. ž.) — (anat.)(ret.) grlo ∎ îngițîtuarĭa ĭe ușa gîtuluĭ — grlo su vrata ždrela ∎ la puodu îngițîtuori ĭe ļimburușu — na nepcima grla nalazi se resica ♦ sin. gît [Por.] ♦ rum. înghițitoare

îngițîtură (mn. îngițîturĭ) [akc. îngițîtură] (i. ž.) — gutljaj ∎ ăl duare gîtu, șă tuata îngițîtura trĭaśe ku durerĭ — boli ga grlo, i svaki gutljaj prolazi sa bolovima [Por.] ♦ rum. înghițitură

îngimpa (ĭuo îngimp, ĭel îngimpĭe) [akc. îngimpa] (gl. p. ref.) — grepsti, bosti ∎ kopilu a raśit, sa vaĭtă kă-l îngimpă śuava în gît — dete se prehladilo, žali se da ga nešto grebe u grlu [Por.] ♦ rum. înghimpa ♦ etim. < alb. gjëmpe

îngîlbińi (ĭuo îngîlbińiesk, ĭel îngîlbińiașće) [akc. îngîlbeńi] (gl. p. ref.) — (color) požuteti, (psih.) prebledeti ∎ kînd auḑî śe râu s-a fakut la kasă, îngîlbeńi șî înkrîmeńi — kad je čuo kakvo se zlo desilo kod kuče, požuteo je i skamenio se ♦ var. îngîlbeńi [Por.] ♦ rum. îngălbeni

îngîlbińit (îngîlbińită) (mn. îngîlbińiț, îngîlbińiće) [akc. îngîlbińit] (prid.) — ① (color) požuteo, postao žut ∎ bolnau đi gîlbinare, a-ngîlbińit ka śara — bolestan od žutice, požuteo je kao vosak ∎ a veńit tuamna, a-ngîlbińit frunḑa în duos — došla je jesen, požutelo je lišće u šumi ♦ var. îngîlbeńit, îngălbińit, ăngălbińit ② (med.) prebledeti, izgubiti krv u licu ∎ kînd îĭ spusîră k-a murit mumî-sa, ĭel sa pĭerdu, șî statu într-o vrĭame îngîlbińit șî luvat, fara pik đi sînźe în firĭe — kad mu rekoše da mu je majka umrla, on se izgubi, i stajaše jedno vreme bled i oduzet, bez kapi krvi u licu [Por.] ♦ rum. îngălbenit

îngîna (ĭuo îngîn, ĭel îngînă) [akc. îngîna] (gl.) — (pej.) podražavati nečiji govor, imitirati, oponašati ♦ (fig.) rugati se nekom, ponavljajući njegov način govora, začikivati ga ∎ nu m-a-ngîna, kî kapiț bataĭe! — nemoj me imitirati (=nemoj mi se rugati), jer ćeš dobiti batine! [Por.] ♦ rum. îngâna ♦ etim. < lat. *ingannare

îngînat (îngînată) (mn. îngînaț, îngînaće) [akc. îngînat] (prid.) — podražavan, podvrgnut imitiranju, ruganju, podsmehu ♦ (fig.) ismejan ∎ ĭuo am vrut măĭ bun, la urmă am ĭeșît kornut: întra lume sînt îngînat șî fakut đi rîs — ja sam hteo najbolje, na kraju sam ispao rogonja: pred ljudima sam imitiran i ismejan [Por.] ♦ rum. îngânat

îngînatură (mn. îngînaturĭ) [akc. îngînatură] (i. ž.) — (pej.) podražavanje, imitiranje, naročito nečijeg načina govora ♦ (fig.) ruganje, podsmevanje ∎ mis satul đi îngînatura a tĭa — sit sam tvog imitiranja [Por.] ♦ rum. îngânare

îngļimpa (ĭuo îngļimp, ĭel îngļimpă) [akc. îngļimpa] (gl. p. ref.) — (med.) probadati, grepsti, čupkati ∎ a baut apă rîaśe, śă-l îngļimpă-n gît, a raśit sî ĭară o sî-ĭ sa umfļe śerbiśi — pio je hladnu vodu i grebe ga u grlu, prehladio se i opet će mu nateći krajnici ∎ sa vaĭtă kă-l îngļimpă în pĭept — žali se da ga probada u grudima ♦ (skr.) gļimpa (gļimp, gļimpă) [Por.] ♦ rum. înghimpa

îngrađi (ĭuo îngrađesk, ĭel îngrađiașće) [akc. îngrađi] (gl. p. ref.) — (tehn.) ograditi, izgraditi ogradu oko nečega ∎ n-a îngrađit klańa ku fîn șî tuată a śuguļito uoiļi — nije ogradio stog sa senom, i svog su ga očerupale ovce ∎ a îngrađit ļivađa ku spiń — ogradio je livadu trnjem ∎ strunga la munće trăbe îngrađi ku gard țapîn pintru lupĭ — staju u planinii treba ograditi jakom ogradom zbog vukova [Por.] ♦ rum. îngrădi ♦ etim. < Slov. graditi

îngrađit (îngrađită) (mn. îngrađiț, îngrađiće) [akc. îngrađit] (prid.) — (tehn.) ograđen ∎ konaśiļi la munće a fuost îngrađiće ku parĭ — konaci u planini bili su ograđeni koljem ∎ măĭ bun ĭe kînd ĭe traușa kășî îngrađită ku zîd đi pĭatră, kă nu măĭ putraḑîaśe ńiśkînd — najbolje je kad je kućno dvorište ograđeno zidom od kamena, jer ne truli nikada ∎ đi źaba ĭe luoku îngrađit, ĭară puorśi aĭ sîrbaćiś a tunat ș-a zatrit kukuruḑu — badava je njiva ograđena, opet su divlje svinje provalile i satrle kukuruz [Por.] ♦ rum. îngrădit

îngrașa (ĭuo îngras, ĭel îngrasă) [akc. îngrașa] (gl. p. ref.) — gojiti, ugojiti, udebljati ∎ ș-akuma lumĭa mînă puorśi în padure la žîr, kă akolo măĭ bun sa îngrașă — i sada ljudi teraju svinje u šumu na žir, jer se tamo najbolje ugoje ∎ kînd parințî nu bagă sama kîće dulśețurĭ dau la kopiĭ, iĭ sa îngrașă ka pĭapińi — kad roditelji ne vode računa koliko slatkiša daju deci, on se ugoje ko lubenice ♦ up. îngroșa [Por.] ♦ rum. îngrășa ♦ etim. < lat. *ingrassiare (< grasus = crassus)

îngrașat (îngrașată) (mn. îngrașaț, îngrașaće) [akc. îngrașat] (prid.) — ugojen, gojazan, debeo ∎ đemult gata n-a fuost ńima să fiĭe așa îngrașat, kum ĭastă akuma gata în tota kasa — nekada nije bilo nikog da je tako ugojen, kao što ima sada gotovo u svakoj kući ∎ đemult uom îngrașat s-a sokoćit kî ĭe gazdă, da akuma sa vĭađe kî ĭe grasîmĭa buală — nekada su se gojazni ljudi računali u bogataše, ali sada se vidi da je gojaznost bolest [Por.] ♦ rum. îngrășat

îngreona (ĭuo îngreońeḑ, ĭel îngreońaḑă) [akc. îngreona](gl. p. ref.) — opteretiti, postati teži ∎ śeva sa îngreońaḑă kînd iĭ sa marĭașće tovaru — nešto se opterećuje kad mu se povećava teret ∎ atîta grasîmĭa la îngreonat, đi nu puaće đi burta sî sa apļaśe — toliko ga je gojaznost opteretila, da ne može od stomaka da se saginje ♦ var. îngreuna [Por.] ♦ rum. îngreuna ♦ etim. < lat. *in-grevinare (?)

îngreonat (îngreonată) (mn. îngreonaț, îngreonaće) [akc. îngreonat] (prid.) — otežan, opterećen ∎ sa miră tuoț kum ĭel va puća trai, îngreonat ku atîta pakat — svi se čude kako on može živeti, opterećen sa tolikim grehom ∎ dakă trasta ku buobe n-a fuost grĭa, dukindo în șîaļe pănă la muară, ĭa tare mi sa îngreonat — iako torba sa zrnevljem nije bila teška, noseći je na leđima do vodenice, ona mi je jako otežala ♦ var. îngreunat [Por.] ♦ rum. îngreunat

îngrižî (ĭuo ma îngrižăsk, ĭel sa îngrižașće) [akc. îngrižî] (gl. p. ref.) — zabrinuti se, nasekirati ∎ atîta s-a îngrižît pintru sînataća kopiluluĭ, đi s-a bulnavit — toliko se zabrinula za sinovljevo zdravlje, da se razbolela [Por.] ♦ rum. îngrijî

îngrižît (îngrižîtă) (mn. îngrižîț, îngrižîće) [akc. îngrižît] (prid.) — zabrinut ∎ s-a dus ćińerișu în rat, aĭ batrîń a ramas sîngurĭ la kasă, tare îngrižîț la śe o să ĭasă beļaua-ĭa — mladići su otišli u rat, a stari su ostali sami kod kuće, jako zabrinuti na šta će izaći taj belaj [Por.] [Por.] ♦ rum. îngrijit

îngropa (ĭuo îngruop, ĭel îngruapă) [akc. îngropa] (gl. p. ref.) — ① zakopati, zakopavati ∎ kînd pi vrunu ăl lovĭașće trîasńitu, trăbe ĭuta să-l đizbraśe, șî să-l îngruape în pomînt — kad nekog udari grom, treba brzo da ga svuku i da ga zakopaju u zemlju ② sahraniti pokojnika ∎ n-avut kînd ńiś să-ĭ îngruape pi aĭ muorț, numa așa ĭ-a lasat, pi kîmpiĭa ratuluĭ — nisu imali kad ni da zakopaju mrtve, nego su ih tako ostavili na ratnom polju ♦ supr. đizgropa [Por.] ♦ rum. îngropa

îngropamînt (mn. îngropamînturĭ) [akc. îngropamînt] (i. s.) — (rel.) pogreb, sahrana, ukop ∎ la tuot îngropamîntu baće arîngu la bisîarikă, șî ĭasă puopa ku litiĭļi — na svakom pogrebu lupa crkveno zvono, i izlazi pop sa litajama [Por.] ♦ rum. îngropamânt

îngropat1 (îngropată) (mn. îngropaț, îngropaće) [akc. îngropat] (prid.) — zakopan, zatrpan zemljom ∎ aĭ batrîń, kare avut bań, ĭ-a țînut îngropaț în pomînt — stari, koji su imali pare, držali su ih zakopane u zemlji ∎ ńimik đin uom nuĭe, numa putraḑîașće îngropat în pomînt — ništa od čoveka nema, samo truli zakopan u zemlji ♦ supr. đizgropat [Por.] ♦ rum. îngropat

îngropat2 (mn. îngropaturĭ) [akc. îngropat] (i. s.) — ① (rel.) sahrana, pogreb ∎ multă lume a fuost la îngropatu muĭeri — mnogo je ljudi bilo na ženinoj sahrani ② (bot.) sađenje ∎ akuma ĭe bună vrĭamĭa đi îngropat pruńi — sad je dobro vreme za sađenje šljiva ♦ var. îngropamînt [Por.] ♦ rum. îngropat

îngrozî (ĭuo îngrozăsk, ĭel îngrozîașće) [akc. îngrozî] (gl. p. ref.) — zgroziti (se), zgaditi (se), smučiti (se) ∎ sa vaĭtă kă-ĭ s-a îngrozît traĭu în munće, sîngurikă ku vićiļi vara-ĭarna — žali se da joj se smučio život u planini, usamljena sa stokom leti-zimi ∎ sa îngrozî, askultînd minśuńiļu luĭ — zgrozio se, slušajući njegove laži [Por.] ♦ rum. îngrozi

îngroșa (ĭuo îngruos, ĭel îngruasă) [akc. îngroșa] (gl. p. ref.) — ① (o tečnosti) zgusnuti se; zgrušati se ∎ lapćiļi đi uaĭe tuamna ĭe tare îngroșat, mult ĭe dulśe đi mînkare, ama nuĭe đi brînḑă — ovčije mleko s jeseni je jako zgrušeno, mnogo je slatko za jelo, ali nije za sir ② (o materiji) udebljati, podebljati ∎ sămnu tras ku bîtu pi pomînt trăbe îngroșat, kă nu sa vĭađe kalumĭa unđe trăbe strîbatut drumu — znak povučen štapom po zemlji treba podebljati, jer se ne vidi dobro kuda treba prokopati put ③ (o šali) preterati u šegačenju na nečini račun ∎ s-a îngroșat gluma ku ĭel, s-a mîńiĭat rău, o sî sa bată pănă la urmă — preteralo se u šegačenju sa njim, jako se naljutio, na kraju će se i potući ♦ up. îngrașa [Por.] ♦ rum. îngroșa ♦ etim. < lat. *ingrossiare (< grossus)

înka [akc. înka] (pril.) — još, još uvek ∎ înka odată — još jednom ∎ măĭ vinu înka odată, dakă kućeḑ — dođi još jednom, ako smeš ∎ đi la doktur înka ńimika — od lekara još uvek ništa (nikakvih vesti) ∎ dukî-sa drakuluĭ, înka nu la omorît? — nek idu dođavola, još ga nisu ubili!? ∎ (u izr.) duor înka — zar još ♦ var. înga (Rudna Glava), înkă (Tanda) [Por.] ♦ dij. var. nînkă (Aljudovo) [Mlava] ♦ rum. încă ♦ etim. < lat. unquam

înkalța (ĭuo înkalț, ĭel înkalță) [akc. înkalța] (gl. p. ref.) — obuvati, obuvati se ∎ muma înkalță fećița, kî ĭe înga mikă, da kopilu sa înkalță sîngur — majka obuva devojčicu, jer je još mala, a dečak se obuva sam ♦ supr. điskulța [Por.] ♦ rum. încălţa ♦ etim. < lat. incalciāre; incalceare

înkalțat (înkalțață) (mn. înkalțaț, înkalțaće) [akc. înkalțaț] (prid.) — obuven ∎ muma nu lasă kopiĭi să tuńe înkalțaț în suobă, kă duk morśilă — majka ne pušta decu da uđu obuvena u sobu, jer unose blato [Por.] ♦ rum. încălţat

înkarunțî (ĭuo înkarunțăsk, ĭel înkarunțașće) [akc. înkarunțî] (gl. p.) — osedeti, dobijati sede vlasi ∎ ĭ-a pĭerit kopiĭi, șî ĭa đi pare rău a înkarunțît ćinîră — poginula su joj deca, i ona je od tuge osedela mlada [Por.] ♦ rum. înkărunți

înkă [akc. înkă] (pril.) ● v. înka [Por.] ♦ rum. încă

înkăļika (ĭuo înkăļik, ĭel înkăļikă) [akc. înkăļika] (gl. p. ref.) — uzjahati ∎ muoșu s-a mîńiĭat, a înkăļikat ĭapa șî s-a dus — čiča se naljutio, uzjahao kobilu i otišao [Por.] ♦ rum. încăleca ♦ etim. < lat. incaballicare

înkăļikat (înkăļikată) (mn. înkăļikaț, înkăļikaće) [akc. înkăļikat] (prid.) — jašući ∎ mĭarźe pista kulmĭe înkăļikat pi kal, ku fluarĭa dupa urĭake ka baĭețălu — ide brdom jašući konja, sa cvetom iza uveta kao momčić [Por.] ♦ rum. încălecat

înkeĭa (ĭuo înkĭeĭ, ĭel înkĭaĭe) [akc. înkeĭa] (gl. p. ref.) — ① zaključati ∎ înkeĭa însamnă kă śuava sa înkiđe ku kĭaĭa — zaključati znači nešto zatvoriti ključem ♦ sin. înkuńa ② spojiti, uklopiti ∎ dakă sa masură kalumĭa, bļăńiļi în astal sa înkĭaĭe ļesńe — ako se izmeri dobro, daske stola se lako uklope ③ sklopiti ∎ doă țărĭ a înkeĭat paśa kînd s-a vaḑut kă ratu nu duśe ńimika — dve države sklopile su mir kad se videlo da rat ne donosi ništa ♦ sin. înkuńa, înkiđa [Por.] ♦ rum. încheia ♦ etim. < lat. inclavare

înkeĭat1 (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭat] (i. s.) — (tehn.) spajanje, spoj ∎ kînd a veńit la rînd înkeĭatura grinḑîlor, lukratuori s-a dus — kad je došlo na red spajanje greda, radnici su otišli ∎ înkeĭato-sta nuĭe bun — ovaj spoj nije dobar [Por.] ♦ rum. încheiat ♦ etim. < lat. inclavare

înkeĭat1 (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭat] (i. s.) — ① (tehn.) spajanje, sastavjlanje, sklapanje ∎ asta fĭeļ đi înkeĭat blăńiļi nuĭe bun — ovaj način spajanja dasaka nije dobar ② (za kalendar) (zast.) kraj, svršetak vremenskog ciklusa ∎ abĭa așćetarîm înkeĭatu anuluĭ — jedva dočekasmo svršetak godine [Por.] ♦ rum. încheiat

înkeĭat2 (înkeĭată) (mn. înkeĭaț, înkeĭaće) [akc. înkeĭat] (prid.) — ① (tehn.) spojen, sastavljen iz delova ∎ grinḑîļi n-a fuost înkeĭaće kum trăbe, șî koļiba s-a strîmbat đi pi fuga — grede nisu bile dobro spojene, i koliba se brzo nakrivila ② (za brave i katance) zaključan ∎ borđiĭu n-avut ńiś ușă, ńiś ferĭeșć, șî lumĭa ńiś n-avut śe sî-nkĭaĭe — zemunica nije imala ni vrata ni prozore, pa ljudi nisu ni imali šta da zaključavaju ③ (kal.) svršen, istekao ∎ luna, anu, stamîna înkeĭată — svršeni mesec, nedelja, godina [Por.] ♦ rum. încheiat

înkeĭat2 (înkeĭată) (mn. înkeĭaț, înkeĭaće) [akc. înkeĭat] (prid.) — (tehn.) spojen, sastavljen; zaključan ∎ blăńiļi în astal sînt înkeĭaće bińe, șî înțîpeńiće ku piruańe lunź — daske na stolu su dobro sastavljene, i učvršćene dugačkim ekserima [Por.] ♦ rum. încheiat

înkeĭatură (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭatură] (i. ž.) — ① (anat.) zglob ∎ înkeĭatură ĭe luok unđe la žuaviń sa-nkĭaĭe uasîļi — zglob je mesto gde se kod životinja spajaju kosti ∎ înkeĭatură la mînă — ručni zglob ∎ înkeĭatură la piśuor — nožni zglob ② (tehn.) spoj, sastav ∎ fundu la kadă s-a đizlipit la înkeĭatură blăńilor — dance na kaci razlepilo se na sastavu dasaka [Por.] ♦ rum. incheietură

înkiđa (ĭuo înkiđ, ĭel înkiđe) [akc. înkiđa] (gl. p. ref.) — ① zatvoriti ∎ s-a dus đemult să înkidă vićiļi, șî nuĭe sî sa-ntuarkă — otišao je odavno da zatvori stoku, i nema ga da se vrati ∎ muĭare lîtratuare, nu măĭ înkiđe gura — žena lajavica, usta ne zatvara ② (o boji) zatamniti ∎ alba ĭuta sa imă, sa puńe în ĭa kîta ńegru sî sa înkidă — belo se brzo prlja, stavlja se u nju malo crne da se zatamni [Por.] ♦ rum. închide ♦ etim. < lat. includere

înkina (ĭuo ma înkin, ĭel sa înkină) [akc. înkina] (gl. p. ref.) — ① (rel.) metanisati, klanjati se ∎ stapînu kășî sa înkină la prazńik — domaćin kuće metaniše na slavi ∎ pănă-nkuaśa, rumîńi la prazńik s-a înkinat în kuot, la țîțînă dupa ușă — do nedavno, Vlasi su na slavi metanisali u ćošku, kod šarki iza vrata ② proklinjati, kleti ∎ înkinul să-l înkin, nu măĭ puot traĭi ku ĭel — proklet bio da je proklet, ne mogu više živeti s njim ∎ înkinu-će, kopiļe, lasî-će đi noroḑîĭ — prokleto bilo, dete, mani se ludorija ♦ var. ănkina [Por.] ♦ rum. închina ♦ etim. < lat. înclinare

înkinatură (mn. înkinaturĭ) [akc. înkinatură] (i. ž.) — (rel.) metanisanje, molitva ∎ înkinatura ĭe rugamîntu înźenunkĭat la prazńik — metanisanje je molitveno klečanje na slavi ∎ înkinatură đemult s-a fakut pi pomînt în kuot dupa ușă, la țîțînă — metanisanje se nekada činilo na zemlji u ćošku iza vrata, kod šarki ♦ var. înkinat ∎ înkinatu sa faśe pi kîlțanu stapînuluĭ, așćernut pi pomîntu guol alu puodu kășî — metanisanje se obavlja nad muškom košuljom, prostrtoj na golom podu kuće ♦ var. înkinaśuńe [Por.] ♦ rum. închinătură

înkis (înkisă) (mn. înkiș, înkișă) [akc. înkis] (prid.) — ① zatvoren ∎ a pośit kîmpu, a înkis drumu — zapotkao polje, zatvorio put ∎ a înkis ușa ku paru, a ramas koļiba pustîńe — zatvorio vrata kocem, ostala je kuća pusta ② (o boji) taman ∎ vînît înkis, ruoșu înkis — tamnoplav, tamnocrven ③ ćutljiv, namćorast ∎ nu șću la kare va sîmana așa înkisă șă ponćură — ne znam na koga liči tako ćutljiva i zatvorena [Por.] ♦ rum. închis

înkisuare (mn. înkisuorĭ) [akc. înkisuare] (i. ž.) — ① zatvor ∎ la prins în fur, ș-a fuost trîĭ ań la înkisuare pintru aĭa — uhvatili ga u krađi, i proveo je tri godine u zatvoru zbog toga ② (o reljefu) tesnac, klanac ∎ a sapat rîu ș-a fakut o înkisuare đi nu măĭ trĭeś ńiś pi piśuare pi marźină — prokopala je reka tesnac da ne možeš ni pešice proći obalom ♦ sin. strîmtuare [Por.] ♦ rum. închisoare

înkîlțamînt (mn. înkîlțamînće) [akc. înkîlțamînt] (i. s.) — obuća ∎ đemult, tuata vara lumĭa a mĭers đeskulț, fara înkîlțamînće — nekada, celo leto ljudi su išli bosi, bez obuće ∎ tuaće înkîlțamînćiļi, fiva đi kopiĭ, fiva đ-aĭ batrîń, lumĭa a fakut sîngură, la kasa luor — svu obuću, bilo za decu, bilo za odrasle, ljudi su izrađivali sami, kod svojih kuća [Por.] ♦ rum. încălțămînt ♦ etim. < lat. incalciamentum

înkîrļiga (ĭuo înkîrļig, ĭel înkîrļigă) [akc. înkîrļiga] (gl. p. ref.) — pogrbiti se, saviti ∎ uomu sa înkîrļigă or đi durĭare or đi bătrîńața — neko se pogrbi ili od bola ili od starosti [Por.] ♦ rum. încârliga

înkîrļigat (înkîrļigată) (mn. înkîrļigaț, înkîrļigaće) [akc. înkîrļigat] (prid.) — pogrbljen, presamićen ∎ đi druĭare a mĭers o stamînă înkîrļigat ka lula — od bolova išao je nedelju dana pogrbljen kao lula ♦ sin. kokoșat [Por.] ♦ rum. încârligat

înkît [akc. înkît](pril.) — ukoliko ∎ am să ć-așćet pi ćińe să viń sî ma karĭ, înkît nu va veńi tata înainća tĭa — čekaću tebe da dođeš da me voziš, ukoliko otac ne bude došao pre tebe ♦ var. întrukît ♦ / în + kît [Por.] ♦ rum. încât

înkĭega (ĭuo înkĭeg, ĭel înkĭagă) [akc. înkĭega] (gl. p. ref.) — siriti, zgusnuti, zgrušati ∎ la baśiĭe înkegasăm kîći un śubăr la ḑî — na bačiji smo sirili po jednu čabricu na dan ∎ lu kare sînźiļi nu sa înkĭagă ĭuta, trăbe sî sa pazaskă đi loviturĭ — kome se krv ne zgrušava brzo, treba da su čuva povreda [Por.] ♦ rum. închega ♦ etim. < lat. in - coagulare

înkĭegat (înkĭegată) (mn. înkĭegaț, înkĭegaće) [akc. înkĭegat] (prid.) — sasiren, zgrušen, gust ∎ sînźiļi înkĭegat s-a uskat pi blană — sasirena krv osušila se na dasci [Por.] ♦ rum. închegat

înkļeșta (ĭuo înkļeșćieḑ, ĭel înkļeșćiaḑă) [akc. înkļeșta] (gl. p. ref.) — uklještiti (se), priklještiti (se), stegnuti (se), ukočiti (se) ∎ a rîđikat grĭeu, ș-a-nkļeștat șîaļiļi — digao je teško i uklještio leđa ∎ marmurĭeșć lupi s-îĭ sa-nkļeșćiaḑă gura — omađijaš vukove da im se uklješte usta ♦ / în — u + kļeașće — klešta [Por.] ♦ rum. încleșta

înkļeștare (mn. înkļeștîărĭ) [akc. înkļeștare] (i. ž.) — uklještavanje, stezanje ∎ fiva vrun đeskînćik sî ma skuată đi înkļeștare, kî đi tri-patru uorĭ pi an mi sa-nkļeșćiaḑă șîaļiļi — ima li neko bajanje da me spasi uklještavanja, jer mi se po tri-četiri puta godišnje uklještavaju leđa [Por.] ♦ rum. încleștare

înkļeștat (înkļeștată) (mn. înkļeștaț, înkļeștaće) [akc. înkļeștat] (prid.) — uklješten, ukočen, stegnut ∎ șîaļiļi mi înkļeștat, nu puot sî lukru ńimika — leđa su mi ukočena, ne mogu da radim ništa [Por.] ♦ rum. încleștat

înkolaśi (ĭuo înkolaśĭesk, ĭel înkolaśĭașće) [akc. înkolaśi] (gl. p. ref.) — sklupčati se; uviti u krug ∎ o nopîrkă ku obrăń sa înkolaśit supt otkuos, ș-a muśkat fata đi piśuor pănă a lukrat la fîn — jedna šarka se sklupčala pod otkos, i ujela devojčicu za nogu dok je radila na senu [Por.] ♦ rum. încolăci

înkolțî (ĭuo înkolțăsk, ĭel înkolțașće) [akc. înkolțî] (gl. p. ref.) — (bot.) isklijati ∎ kînd va înkolțî grîu, o sî sa vadă śe birekĭet o să fiĭe — kad bude isklijalo žito, videće se kakav će rod biti ∎ krumpiĭi a înkolțît în gruapă — krompir je proklijao u trapu [Por.] ♦ rum. încolți

înkoluo [akc. înkoluo] (pril.) — nadalje, na tamo ∎ đ-akuma înkoluo nuoĭ o să lukrăm altfĭeļ — odsad nadalje mi ćemo raditi drugačije ∎ mutațî-va kîta măĭ înkoluo, să puată tuoț s-înkĭape — pomerite sa malo na tamo, da mogu svi da stanu ♦ supr. înkuaśa [Por.] ♦ rum. înocolo

înkondora (ĭuo înkondorĭeḑ, ĭel înkondorĭaḑă) [akc. înkondora] (gl. p.) — (o pogledu) namrgoditi se, mrko ili preteće gledati ∎ s-a mîńiĭat rău, da uoki a înkondorat đi numa sfulđiră — naljutio se žestoko, a pogled namrgodio da samo seva [GPek] ♦ rum. închiondora

înkondorat (înkondorată) (mn. înkondoraț, înkondoraće) [akc. înkondorat] (prid.) — (o pogledu) namrgođen ∎ uom înkondorat ĭe tare mîńios, sa uĭtă kĭorđiș, gata să sară la bataĭe — namrgođen čovek je jako ljut, gleda ispod oka, spreman da započne tuču [GPek] ♦ rum. închiondorat

înkonveĭa (ĭuo înkonveĭ, ĭel înkonveĭe) [akc. înkonveĭa] (gl. p. ref.) — iskriviti, savijati ∎ uom batrîn sa înkonveĭe đi bătrîńață — star čovek iskrivi se zbog starosti ∎ baće la fĭer să-l înkonveĭe đi plug — kuje gvožđe da ga savije za plug [Por.] ♦ rum. încoveia ♦ etim. < slov. kovati

înkonveĭală (mn. înkonveĭaļe) [akc. înkonveĭală] (i. ž.) — (ret.) savijanje, krivljenje ∎ fĭeru nu sufîră prĭa multă înkonveĭală — gvožđe ne trpi previše savijanja [Por.] ♦ rum. încovoială

înkonveĭat (înkonveĭată) (mn. înkonveĭaț, înkonveĭaće) [akc. înkonveĭat] (prid.) — iskrivljen, savijen ∎ punća pista rîu ĭe înkonveĭată kî ĭe fakută đi ļemn zîmosăk — brvno preko reke se iskrivilo jer je napravljeno od sirovog drveta ♦ sin. strîmbat [Por.] ♦ rum. încovoiat

înkotruo [akc. înkotruo] (pril.) — kuda, kud; gde ∎ înkotruo să fug, în śe parće? — kuda da bežim, na koju stranu? ∎ înkotruo će uĭț, tuot pustîșag — kud pogledaš, svuda pustoš ∎ n-aĭ înkotruo, aĭ dat în laț — nemaš kud, upao si u zamku [Por.] ♦ rum. încotro ♦ etim. < lat. in-contra-ubi.

înkrețî (ĭuo înkrețîăsk, ĭel înkrețîașće) [akc. înkrețî] (gl. p. ref.) — naborati, praviti bore na tkanini; nabrati ∎ kînd sa înkrețîașće krețanu, lukri pănă nu ći ĭa Ĭuda — kad se naborava krecan, radiš dok te ne odnese Juda [Por.] ♦ rum. încreţi

înkrețît (înkrețîtă) (mn. înkrețîț, înkrețîće) [akc. înkrețît] (prid.) — naboran, pun bora ∎ krețanu, kare l-a fakut baba Ĭuana, ku ańi stă înkrețît — krecan koji je izradila baba Jona, godinama ostaje naboran [Por.] ♦ rum. încreţit

înkrețîtură (mn. înkrețîturĭ) [akc. înkrețîtură] (i. ž.) — nabor, falta na haljini ∎ dupa rat a ĭeșît ńișće sukńe pļińe đi înkrețîturĭ, ļ-a kĭemat muĭeriļi „plisirke” — posle rata ušle su u modu neke suknje, pune nabora, zvale su se „plisirke” ♦ var. krĭețură [Por.] ♦ rum. încreţitură

înkrîmeńi (ĭuo înkrîmeńesk, ĭel înkrîmeńașće) [akc. înkrîmeńi] (gl.) — (psih.) skameniti se, zanemeti ∎ kînd s-a-ntîńit sîngur în munće ku śopîru đi lupĭ, a înkrîmeńit în luok — kad se u planini sam sreo sa čoporom vukova, skamenio se u mestu ∎ uomu înkrîmeńașće đi vro frikă mare, muțîașće, da ińima numa śe nu-ĭ sîare đin pĭept — čovek se skameni od nekog velikog straha, zanemi, a srce samo što mu ne iskoči iz grudi ♦ sin. marmuri [Por.] ♦ rum. încremeni

înkroșńa (ĭuo înkruoșń, ĭel înkruoșńe) [akc. înkroșńa] (gl. p. ref.) — ① uprtiti (se), naprtiti (se); uzeti teret na leđa ∎ sa înkroșńaḑă tot nat kare ĭa trasta-n șîaļe, șă ļagă obrăńiļi la pĭept — uprćuje se svako ko uzme torbu na leđa, a uprte vezuje na grudi ② (fig.) uzeti na sebe tuđ problem ∎ nu m-a-nkroșńa ku nakazurļi tĭaļe, abĭa duk pĭ-aļi mĭaļe — nemoj mi tovariti (na leđa) tvoje muke, jedva nosim svoje [Por.] ♦ rum. încrosna

înkroșńat (înkroșńată) (mn. înkroșńaț, înkroșńaće) [akc. înroșńat] (prid.) — ① uprćen, koji je uprtio teret, natovaren ∎ nu sta aśiĭa înroșńat, ku trasta-n șîaļe, numa dubuarĭo șî șăḑ ku nuoĭ — ne stoj tu uprćen, sa torbom na leđima, nego je skini, i sedi s nama ② (fig.) opterećen brigom ∎ nu măĭ puot, mi sînt înkroșńat ku atîća gîndurĭ grĭaļe đi îm vińe s-îm fak storăńe — ne mogu više, toliko sam uprćen teškim mislima da mi dođe da se ubijem [Por.] ♦ rum. încrosnat

înkuaśa [akc. înkuaśa] (pril.) — ovamo ① (za pravac u prostoru) ka meni, ovamo, naovamo ∎ vinu-n kuaśa, nu ći faśa surd — dođi ovamo, nemoj da se praviš gluv ∎ fuź înkuaśa, dakă vrieĭ sî skăpĭ đi potîrńiś — beži ovamo, ako hoćeš da utekneš poteri ② (za vreme) događaj bliži nama ∎ tomobilu a ĭeșît înkuaśa, în vrĭamĭa lu dĭeda n-a șćut đi ĭel — automobil se pojavo ovamo, u dedino vreme nisu znali za njega ∎ dupa rat, înkuaśa — posle rata, naovamo ♦ (komp.) măĭ înkuaśa — još ovamo, još bliže nama ♦ supr. înkoluo [Por.] ♦ rum. încoace ♦ etim. < lat. in-eccu(m)-hocce

înkućinat (înkućinată) (mn. înkućinaț, înkućinaće) [akc. înkućinat] (prid.) — (za kretanje) usporen, koji se sporo kreće ∎ dă śe va fi karu-la așa dă înkućinat? — zašto li su ona kola tako usporena? [Pom.] ♦ up. kućińel [Bran.]

înkura (ĭuo ma înkur, ĭel sa înkură) [akc. înkura] (gl. p. ref.) — trkati se, nadmetati se u trčanju; ići trkom; (za konja) kasati ∎ aĭ’ să ńe-nkurăm dumińikă, dakă kućez — hajde da se trkamo u nedelju, ako smeš ♦ sin. aļerga [Tim.] ♦ rum. încura ♦ etim. < lat. *incurrare (= currere)

înkuratură (mn. înkuraturĭ) [akc. înkuratură] (i. ž.) — trka, nadmetanje u trčanju; trčanje ∎ ĭel ĭe măĭ ĭut la-nkuratură — on je najbrži u trčanju ♦ sin. aļergatură [Pad.] ♦ rum. încuratură

înkurka (ĭuo ma înkurk, ĭel sa înkurkă) (gl. p. ref.) — *uplesti se, upasti u neki problem* ∎ ♦ etim. < lat. *incolicare (< colus „caier, fir”)

înluntru [akc. înluntru] (pril.) ● v. înuntru [Crn.] ♦ rum. înluntru

înpreuna (ĭuo înpreun, ĭel înpreună) [akc. înpreuna] (gl. p. ref.) — sastaviti, spojiti, povezati, sabrati; sastati se, skupiti se ∎ aăla kare va înpreuna pi iĭ duoĭ, mare lukru o să fakă — taj koji bude spojio njih dvoje, veliki će posao uraditi ∎ kînd sa înpreună șapće ku triĭ, sa kapîtă ḑîaśe — kad se sabere sedam i tri, dobija se deset ∎ în tota dumińika, or la vro ḑî mare, sa înpreuna baĭețî la trînćală — svake nedele, ili na neki praznik, sastajaše se momci na rvanju ♦ var. împreuna [Por.] ♦ rum. împreuna

înpreuna [akc. înpreuna] (pril.) — zajedno ∎ frumuos ĭe kînd lumĭa lukră đi sat tuot înpreuna — lepo je kad ljudi rade za selo sve zajedno ∎ a furat înpreuna, d-akum unu labdă vina unu la altu — krali su zajedno, a sada prebacuju krivicu jedan na drugoga ♦ / înpreuna < în preuna < pre + una [Por.] ♦ rum. împreună

înpreunare (mn. înpreunărĭ) [akc. înpreunare] (i. ž.) — (ret.) ujedinjenje, udruživanje, udruženje, sastavljanje, spajanje ∎ đi źaba a fakut înpreunare, kînd nu s-a dat ńima ku iĭ — badava su napravili udruženje, kad se niko nije poveo za njima ∎ nu s-a pasat lu ńima đi înpreunăriļi luor — nije mario niko za njihovo udruživanje ♦ var. înpreunatură [Por.] ♦ rum. împreunare

înpreunat (înpreunată) (mn. înpreunaț, înpreunaće) [akc. înpreunat] (prid.) — (o živom biću) spojen, sastavljen, udružen; ujedinjen ∎ mĭerg înpreunaț pin sat, șî kîntă — idu udruženi kroz selo, i pevaju ∎ sîrbi ku rumîńi înpreunat a tunat în razbăl ku turśi — Srbi i Vlasu su ujedinjeno ušli u rat sa Turcima [Por.] ♦ rum. împreunat

înpuțînat [akc. înpuțînat] (prid.) ● v. împuțînat [Por.] ♦ rum. împuţinat

înpuļi (ĭuo înpuļesk, ĭel înpuļașće) [akc. înpuļi] (gl. p. ref.) — (zast.) silovati ∎ doĭ pîkurarĭ a înpuļit vro fećiță pi munće — dva čobanina silovali su neku devojčicu u planini ♦ var. pulai [Por.]

înpuns1 (mn. înpunsurĭ) [akc. înpuns] (i. m.) — bodenje, ubadanje ① (o igli) šivenje, ušivanje ∎ ĭastă sîrbatuorĭ grĭaļe kînd nuĭe bun đi înpuns ku aku — ima teških praznika kada nije dopušteno ubadanje iglom ② (o rogatoj stoci) bodenje rogovima ∎ trasńirĭa boĭi-ĭa, ĭară s-a pus pi înpuns, s-a luvat la kuarńe pî sa mînă pi kîm — grom spalio one bikove, opet su započeli bodenje, ukrstili rogove pa se ganjaju niz polje [Por.] ♦ rum. înpuns

înpuns2 (înpunsă) (mn. înpunsă, înpunș) [akc. înpuns] (prid.) — uboden, probušen ∎ a trekut ku ruata pista vro pĭatră, a-nbrukat guma ș-a-mpins ruata pănă la kasă ku guma înpunsă — prešao je biciklom preno nekog kamena, probušio je gumu pa je gurao bicikl do kuće tako sa probušenom gumom ∎ pi muoșu an la înpuns berbĭeku, șî ĭel, saraku a măĭ trait kîta așa înpuns, ș-a murit — starca je lani uboo ovan, pa je on, siroma, živeo još malo tako uboden, i umro ♦ var. împuns [Por.] ♦ rum. împuns

înpunźe (ĭuo înpung, ĭel înpunźe) [akc. înpunźe] (gl. p. ref.) — ① (o rogatoj stoci) bosti, napadati rogovima ∎ buou blînd, nu-npunźe, da pîrdańiku đi berbĭek înpunźe ku furișu, đi la șîaļe — vo je pitom, ne bode, a prokleti ovan bode iz potaje, s leđa ∎ đemult munćeńi a țînut buoĭ marĭ, șî mulț inș a fuost înpunș pănă la muarće — nekada su planinci imali velike bikove, i mnogo je ljudi bilo izbodeno na smrt ② (o šiljatim predmetima) šivenje, bušenje, probijanje, probadanje materijala ∎ a kroit pĭaļa đi opinś, a ramas numa să înpungă găurļi — skrojio je kožu za opanke, ostalo je samo da izbuši rupe ③ (med.) angina ∎ sa vaĭtă kă o înpunźe śuava în pĭept, duare ka kînd vrunu înpunźe ku kuțîtu — žali se da je nešto probada u grudima, boli kao da neko probada nožem ♦ var. impunźe ♦ sin. înbrukă [Por.] ♦ rum. împunge ♦ etim. < lat. impungere

însamna (ĭuo însămn, ĭel însamnă) [akc. însamna] (gl. p. ref.) — označiti, obeležiti ∎ sa însamńaḑă śuava kînd sa puńe vrun sămn pi ĭel — označava se nešto kada se na to stavi neki znak ∎ așćetăm șumarĭu să vină să ńi însîamńe ļamńiļi đi taĭat — čekamo šumara da nam obeleži drva za seču [Por.] ♦ rum. însemna ♦ etim. < lat. insignare

însamnat (însamnată) (mn. însamnaț, însamnaće) [akc. însamnat] (prid.) — označen, obeležen ∎ ginđind kă la luok însamnat ku kruśiță ĭastă bań îngropaț, s-a frînt sapînd în pĭatră guală — misleći da na mestu označenom krstićem ima zakopanog blaga, polomili se kopajući u golom kamenu ∎ kînd a fuost fată mare s-a țînut ku uamiń însuraț, ș-a ramas în sat pănă la muarće însamnată ka kurveșćina — kad je bila devojka, išla je sa oženjenim muškarcima, pa je u selu ostala do smrti obeležena kao kurveština [Por.] ♦ rum. însemnat

însańina (ĭuo ma însańińeḑ, ĭel sa însańińaḑă) [akc. însańina] (gl. p. ref.) — (o vremenu) razvedriti se, razvedravati se, razbistriti se ∎ pi la amńaḑîț a-nśeput să bată vîntu, nuviri sa sparsîră șî śĭerĭu s-a însańinat đi la rîsarit pănă la zovîrńit — oko podneva počeo je da duva vetar, oblaci su se razišli i nebo se razvedrilo od istoka do zapada [Por.] ♦ rum. însenina ♦ etim. < lat. inserenare

însîtoșa (ĭuo însîtoșăḑ, ĭel însîtoșaḑă) [akc. însîtoșa] (gl.) — žedneti ∎ a mînkat brînḑă sarată, șî kînd a-nśeput însîtoșa, un krśag đi apă nu la sîturat — jeo je slani sir, i kad je počeo žedneti, krčag vode ga nije zasitio ∎ măĭ rău ĭe kînd însîtoșaḑă vićiļi, da ogașîļi a sakat — najteže je kad stoka ožedni, a potoci presušili [Por.] ♦ rum. însetoșa

înspina (ĭuo ma înspin, ĭel sa înspină) [akc. înspina] (gl. ref.) — nabosti se na trn ∎ kum kopiĭi să nu sa înspińe, kînd mĭerg đeskulț dupa viće — kako deca da se ne nabodu na trn, kad idu bosi za stokom ∎ pi muoșu nu-l duare kînd s-a-nspină-n vrun țaruș, kî luĭ ĭe pĭaļa la talpă gruasă ka źeĭśtu — čiču ne boli kad se nabode na neki šiljak, jer je njemu koža na stopalu debela ko prst [Por.] ♦ rum. înspina ♦ etim. < lat. spinare

înstrina (ĭuo ma înstrińeḑ, ĭel sa înstrińaḑă) [akc. înstrina] (gl. p. ref.) — otuđiti, postati tuđ, stran ∎ astîḑ tuot nat kată trĭaba luĭ, șî lumĭa mult s-a înstrinat — danas svako gleda svoja posla, i ljudi su se mnogo otuđili ♦ var. înstrinata [Por.] ♦ rum. înstrăina

însura (ĭuo însuor, ĭel însuară) [akc. însura] (gl. p. ref.) — ženiti, oženiti ∎ sa ćem parințî kă kopilu nu sa va însura ńiśkînd, kă nu marĭașće đi fĭaće — boje se roditelji da se sin neće oženiti nikad, jer ne mari za devojke ∎ atîta ăl traźe ińima la fata-ĭa đi sigurat o sî sa însuare ku ĭa — toliko voli tu devojku, da će se sigurno njome oženiti [Por.] ♦ rum. însura ♦ etim. < lat *inuxorare (< uxor „soție”)

însurat (însurată) (mn. însuraț, însuraće) [akc. însurat] (prid.) — (o muškarcima) oženjen ∎ uomu kare ĭe însurat ku fata mĭa, miĭe vińe źińire — čovek koji je oženjen mojom ćerkom, meni je zet ∎ traĭu ĭ-a trĭekut ku nasu-n kărț, parke a fuost însurat ku ĭaļe, atîta ĭ-a fuost drag đi ĭaļe — život je proveo sa nosom u knjigama, kao da je bio oženjen njima, toliko ih je voleo [Por.] ♦ rum. însurat

însus [akc. însus] (pril.) — (o položaju) uspravan ∎ mulće ļamńe a kaḑut đi vižuļiĭe, numa kîća a măĭ ramas să șća însus — mnogo je drveća palo od oluje, samo je malo ostalo da stoji uspravno ♦ / în+sus = „na gore” [Por.] ♦ rum. însus

înśepĭa (ĭuo înśep, ĭel înśiape) [akc. înśepĭa] (gl. p.) — početi, započeti, načeti ∎ kînd a înśeput viskulu, n-avut unđe să fugă numa s-a pićit dupa un fag gruos — kad je počela mećava, nisu imali gde da pobegnu, nego su čučnuli iza jedne debele bukve ∎ nu înśepĭa pîńa pănă nu sa dă đi pomană la-ĭ muorț — ne načinji hleb dok se ne nameni mrtvima [Por.] ♦ rum. începe ♦ etim. < лат. incipere

înśeput1 (înśepută) (mn. înśepuț, înśepuće) [akc. înśeput] (prid.) — započet, načet ∎ mulće lukrurĭ înśepuće s-a oprit pintru ńistoțală đi bań — mnogo započetih poslova je stalo zbog nestašice novca [Por.] ♦ rum. început

înśeput2 (mn. înśeputurĭ) [akc. înśeput] (i. s.) — početak ∎ đi la înśeput pănă la kîpatîń — od početka do kraja ∎ la înśeput a fuost tuot bun, ama pĭeurmă a tunat draku î-ńiĭ — na početku je bilo dobro, ali je posle ušao đavo u njih [Por.] ♦ rum. început

înśet [akc. înśet] (pril.) — (o zvuku) tiho, polako, lagano ∎ a mĭers înśet, nu ĭ-a uḑît ńima — išli su polako, nije ih čuo niko ∎ kîntă măĭ înśet, să nu pumeńeșć kopilu — pevaj malo tiše, da ne probudiš dete ∎ or stînźe radio-la, or dăĭ măĭ înśet, ma duare kapu đi ĭel — ili gasi taj radio, ili ga utišaj, boli me glava od njega ♦ (demin.) înśetuńel, înśetuļeț ♦ sin. merĭeu, bińișor [Por.] ♦ rum. încet ♦ etim. < lat. qu(i)etus

înśetuńel [akc. înśetuńel] (pril.) — (demin.) lagano, tiho, nežno ∎ duarme ușuor, kît đi înśetuńel să puvestîm, kopilu sa pumeńașće șî plînźe — lako spava, koliko god tiho da pričamo, dete se budi i plače ♦ / (demin.) < înśet [Por.] ♦ rum. încetinel

înśețoșa (ĭuo ma înśețoșăḑ, ĭel sa înśețoșaḑă) [akc. înśețoșa] (gl. p. ref.) — zamagliti se ∎ stîkla la ferĭastă sa înśețoșaḑă đi aburĭ kare vińe đin kuĭnă — prozorsko staklo zamagljuje se od pare koja dolazi iz kuhinje [Por.] ♦ rum. încețoșa

înśețoșală (mn. înśețoșaļe) [akc. înśețoșală] (i. ž.) — zamagljivanje, zamućivanje ∎ înśețoșală ĭe kînd sa puńe śața, șî nu sa vĭađe ńimika înainća uokiluĭ — zamagljivanje je kad pada magla, i ne vidi se ništa pred očima [Por.] ♦ rum. încețoșare

înśețoșat (înśețoșată) (mn. înśețoșaț, înśețoșaće) [akc. înśețoșat] (prid.) — zamagljen ∎ ferĭeșćiļi tuaće a fuost înśețoșaće đi aburĭ, nu s-a vaḑut ńimika pin ĭaļe — prozori su svi bili zamagljeni od pare, ništa se nije videlo kroz njih [Por.] ♦ rum. încețoșat

înśins (înśinsă) (mn. înśinș, înśinsă) [akc. înśins] (prid.) — opasan, vezan nečim oko pojasa ∎ aĭ batrîń n-avut kurauă, da vruńi ńiś braśirĭ, pă a mĭers înśinș ku ćiĭ șă ku kurpiń — stari nisu imali kaiš, a neki ni tkanice, pa su išli opasani likom ili lijanom [Por.] ♦ rum. încins

înśinźe (ĭuo ma înśing, ĭel sa înśinźe) [akc. înśinźe] (gl. p. ref.) — opasati, vezati pojas oko pasa ∎ n-a putut sî sa înśingă, kă kuraua ĭ-a fuost skurtă — nije mogao da se opaše, jer mu je kaiš bio kratak ∎ nu sa înśins kalumĭa, șî braśirļi iĭ sa đisśins — nije se opasala dobro, i tkanice su joj se otpasale ♦ var. înśinźa ♦ supr. đisśinźe [Por.] ♦ rum. încinge ♦ etim. < lat. incingere

înśudat (înśudată) (mn. înśudaț, înśudaće) [akc. înśudat] (prid.) — ljutit, ljut ∎ vorba înśudat ĭe pastrată într-un kînćik batrîn, kare înga-l kînta moșu Miroslau Śuļin đin Șarbanuț — reč inčudat sačuvana je u jednoj staroj pesmi, koju peva čiča Miroslav Čulin iz Šarbanovca ♦ sin. mîńiuos [Crn.] ∎ n-aĭ ku ĭel trĭabă, kî ĭe rău înśudat — nemoj da imaš posla s njim, jer je jako ljut (Jasikovo) [GPek] ♦ rum. înciudat

întaļirit [akc. întaļirit] (prid.) ● v. antaļirit [Por.]

întari (ĭuo întarĭesk, ĭel întarĭașće) [akc. întari] (gl. p. ref.) — jačati, snažiti, stvrdnuti ∎ uomu kare îmblă șî lukră, întarĭașće pućarĭa șă lunźașće traĭu — čovek koji se kreće i radi, jača snagu i produžava život ∎ pomîntu sa întarĭașće dakă nu pluaĭe — zemlja se stvrdnjava, ako ne pada kiša ∎ (izr.) întarĭașće vuorba — potvrđuje datu reč [Por.] ♦ rum. întări

întarit (întarită) (mn. întariț, întariće) [akc. întarit] (prid.) — pojačan, učvršen, stvrdnut ∎ a măĭ pus o bîrnă la punće, ș-akuma poț trĭśa ku tovaru-n șîaļe pi ĭa kă ĭe punća întarită bun — stavili su još jednu gredu na brvnu, i sada možeš preći sa tovarom na leđima, jer je brvno dobro pojačao ∎ a batut parĭ pi lînga țapă, akuma ĭe întarită bińe să nu sa măĭ klaćińe — nabilli su kočeve pored stožera, sada je dobro učvršćen da se više ne klati ∎ în pomînt întarit ka pĭatră, nu sa puaće sapa — u zemlji stvrdnutoj kao kamen, ne može se kopati [Por.] ♦ rum. întărit

întămpina (ĭuo întămpin, ĭel întămpină) [akc. întămpina] (gl. p. ref.) — (tehn.) sastaviti, spojiti ∎ așa bun ĭel întămpina doă blăń, dă întămpinala nu s-a vaḑut — tako je dobro sastavljao dve daske, da se spoj nije primećivao [Stig] ♦ rum. întâmpina ♦ etim. < lat. *tempināre

întămpinare (mn. întămpinărĭ) [akc. întămpinare] (i. ž.) — (tehn.) sastav, spoj ∎ bun s-a-nkeĭat blăńiļi, întămpinarĭa gata nu sa vĭađe — dobro su se spojile daske, spoj se gotovo ne vidi ∎ numa sî sa măĭ ńićeḑaskă întămpinărĭļi, șî astalu ĭe gata — samo da se još izglade spojevi, i sto je gotov [Stig] ♦ rum. întâmpinare

întămpinat (întămpinată) (mn. întămpinaț, întămpinaće) [akc. întămpinat] (prid.) — (tehn.) sastavljen, spojen ∎ blăńiļi în astal sînt întămpinaće ku șîpurĭ — daske u stolu spjene su šipovima [Stig] ♦ rum. întâmpinat

întărîta (ĭuo întarît, ĭel întarîtă) [akc. întărîta] (gl. p. ref.) — dražiti, razdražiti ∎ nu întărîta kîńiļi, kă dakă sîare la ćińe, n-o sî ći puot apîra — ne draži pseto, jer ako skoči na tebe, neću te moći odbraniti ∎ numa la întărîtat, șî s-a dus — samo ga je radražio, i otišao [Por.] ♦ rum. întărâta ♦ etim. < lat. *interritare

întărîtat (întărîtată) (mn. întărîtaț, întărîtaće) [akc. întărîtat] (prid.) — razdražen ∎ kare a fi întărîtat kîńi atîta, đi sa sparg ku latratu? — ko li je toliko razdražio pse, da se razbijaju od laveža? [Por.] ♦ rum. întărâtat

întîmpla (ĭuo ma întîmplu, ĭel sa întîmplă) [akc. întîmpla] (gl.) — (zast.) desiti se, dogoditi se, zbivati se ∎ đintr-odată s-a pĭerdut, śe s-a fi întîmplat ku ĭel, ńima nu șćiĭe — iznenada je nestao, šta li se desilo sa njim, niko ne zna ∎ śe sa întîmplă-n satu vuostru pă lumĭa pļină đi mîrză sa baće în tuota ḑîua? — šta se zbiva u vašem selu pa se ljudi puni mržnje biju svaki dan? ♦ sin. slući, desî, împiska [Por.] ♦ rum. întâmpla ♦ etim. < ? lat. *intemplare

întîń [akc. întîń] (br.) — prvo ∎ întîń șî-ntîń, aĭa nu puaće fi așa kum sa puvestîașće — prvo i prvo, to ne može biti tako kako se priča ∎ aĭde întiń să veđem śi ĭe adavarat đin aĭa — hajde prvo da vidimo šta je istinito od toga ∎ măĭ întîń ažuns kopiĭi luĭ, pă aĭ miĭ — prvo su stigla njegova deca, pa moja ∎ nu sa șćiĭe kare ĭe întîń la rînd — ne zna se ko je prvi na redu [Por.] ♦ dij. var. întîĭ [Kmp.] ♦ rum. întâi ♦ etim. < lat. antaneus

întîńală (mn. întîńelurĭ) [akc. întîńală] (i. ž.) — susret, sretanje; sastanak ∎ s-a dus în sat, la întîńală ku ńiskaĭ ńigustuorĭ — otišao je u selo, na susret sa nekim trgovcima ∎ đemult, la întîńală ku aĭ batrîń, aĭ ćińirĭ ļ-a țukat mîna — nekad, pri susretu sa starijima, mladi su im ljubili ruku ∎ întîńala fu skurtă, kă tuoț a grabit — susret beše kratak, jer su svi žurili ♦ var. întîńit [Por.] ♦ rum. întâlniire

întîńi (ĭuo întîńesk, ĭel întîńașće) [akc. întîńi] (gl. p. ref.) — sretati, susretati se ∎ în oraș întîńieșć numa lume ńikunoskută — u varoši srećeš samo nepoznate ljude ∎ a fuost mik kînd s-a întîńit măĭ întîń ku așa nakaz — bio je mali kada se prvi put susreo sa takvim problemom ∎ sa va întîńi, or ni sa va întîńi, aĭa numa Ursa va șći — da li će se sresti, ili se neće sresti, to samo Usud zna ♦ var. ĭuo întîńiesk, ĭel întîńiașće [Por.] ♦ rum. întâlni ♦ etim. < mađ. találni

întođeuna [akc. întođeuna] (pril.) — uvek, svakad, u bilo koje vreme ∎ întođeuna, kînd ma duk la ĭel, ĭel sa skuală șî-n dă mînă — uvek, kad idem kod njega, on ustaje i pruža mi ruku ♦ var. întuđiuna ∎ dăĭ pi la mińe întuđiuna kînd puoț — navrati kod mene uvek kad možeš ♦ var. întotđeuna ♦ / în + to[t] + đe + una [Por.] ♦ rum. întotdeauna

întrista (ĭuo ma întrișćeḑ, ĭel sa întrișćaḑă [akc. întrista] (gl. p. ref.) — rastužiti se ∎ kînd a vaḑut kopilu rupt șî krunt, s-a întristat, șî s-a pus pi plîns — kad je videla pocepano i krvavo dete, rastužila se i briznula u plač ∎ mult ma întrișćaḑă kînćiśiļi nuaștre aļi batrîńe — mnogo me rastužuju naše stare pesme [Por.] ♦ rum. întrista

întristală (mn. întristaļe) [akc. întristală] (i. ž.) — tuga ∎ l-a frînt întristală grĭa kînd auḑît kî ĭ-a perit kopilu — slomila ga je teška tuga kad je čuo da mu je poginuo sin [Por.] ♦ rum. întristare

întrĭeg (întrĭagă) (mn. întrĭeź, întrĭaźe) [akc. întrĭeg] (prid.) — ① ceo, sav, potpun ∎ lukru întrĭeg n-a țînut ńiś un śas — ceo posao nije trajao ni jedan sat ∎ bĭețîuosu, a vindut moșîĭa întrĭagă, ș-a ramas pi drumol mare — pijandura, prodao celo imanje i ostao na ulici ∎ pănă a fuost măĭ ćinîr, a țînut minće kînćiśiļi întrĭeg, d-akuma ļ-a zuĭtat đi tuot — dok je bio mlađi, pamtio je cele pesme, a sada ih je potpuno zaboravio ② (fig.) normalan ∎ uom pļesńit, nuĭe întrĭeg — blesav čovek, nije normalan [Por.] ♦ rum. întreg ♦ etim. < lat. integer, -gra

întrokĭat (întrokĭată) (mn. întrokĭaț, întrokĭaće) [akc. întrokĭat] (prid.) — (zast.) (med.) obolelih očiju (za goveda) ∎ buou vro stamînă mĭarźe întrokĭat: uoki-ĭ sînt sînźaruoș, pļińe đi lîăkrîmĭ ... sa kunuașće kă nu vĭađe kalumĭa — vo već nedelju ide obolelih očiju: oči su mu krvave, pune suza ... primećuje se da ne vidi dobro [Por.] ♦ rum. întreochiat

întruna [akc. întruna] (pril.) ● v. întruuna [Por.] ♦ rum. întruna

întruuna [akc. întruuna] (pril.) — ① (o vremenu) jednako, neprekidno, neprestano ∎ đi kînd iĭ s-a rapus mumî-sa, plînźe întruuna ḑîua, nuapća — od kad joj je umrla majka, jednako plače danju, noću ② (o predmetu) ujedno, ucelo ∎ parśelo-sta ku blana-ĭa mĭerg întruuna — ovaj komad sa tom daskom idu ujedno (čine celinu) ♦ var. întruna ♦ var. ăntrăuna (Tanda) ♦ up. una-ntruuna [Por.] ♦ rum. întruna

întuarśe (ĭuo întuork, ĭel întuarśe) [akc. întuarśe] (gl. p. ref.) — ① vraćati se ∎ tuot sa întuarśe, ćińerĭața ńiśkînd — sve se vraća, mladost nikad ∎ s-a mîńiĭat pi parinț, ș-a pļekat în lumĭa albă, a spus kă ńiś muort nu sa întuarśe la kasă — naljutio se na roditelje i krenuo u beli svet, rekao je da se ni mrtav neće vratiti kući ∎ sa faśe șuop, sa labdă kă nu-m întuarśe bańi — pravi se mutav, hvali se da mi neće vratiti novac ② vrteti se, okretati se u mestu ∎ s-a mînkat fusu, șî ruata sa întuarśe în luok — ojela se osovina, i točak se okreće u mestu ③ okretati na stranu ∎ s-a zuĭtat baba să întuarkă malaĭu-n śirińe, șî tuot a ars pi o parće — zaboravila baba da okrene proju u crepulji, pa je sva izgorela sa jedne strane [Por.] ♦ rum. întoarce ♦ etim. < lat. intorquere

întuńerik (mn. întuńeriśe) [akc. întuńerik] (i. m.) — ① mrak, tama; pomrčina ∎ mare pakat kînd uomu muare la întuńerik, fara lumanare — veliki je greh kad čovek umre u mraku, bez sveće [Zvizd] ♦ sin. ńegura [Por.] ② sever ∎ dă la întuńerik baće vîn kare-l kĭamă pîșļa or dunarĭanu — sa severa duva vetar koji se zove pišlja ili dunavac (Ranovac) [Mlava] ♦ rum. întuneric

înuntru [akc. înuntru] (pril.) — unutra ∎ s-a-nkis înuntru, în kasă, șă nu ĭasă — zatvorio se unutra, u kući, i ne izlazi ∎ fuź înuntru, nu sta la pluaĭe afară — beži unutra, ne stoj napolju na kiši ∎ kum aĭ tunat înuntru, kînd ĭuo am înkis kasa đinuntru ku kĭaĭa? — kako si ušao unutra, kada sam ja zaključao kuću iznutra ključem? ♦ supr. afară [Por.] ♦ var. înluntru [Crn.] ♦ rum. înuntru

învața (ĭuo învîăț, ĭel învață) [akc. învața] (gl. p. ref.) — učiti, obrazovati se, sticati nove navike ∎ daskulu învață kopiĭi — učitelj uči decu ∎ baț vita sî sa învĭață să nu sa dukă în luok — biješ stoku da nauči da ne ide u njivu ∎ frumuos kîntă, ama grĭeu învață kînćik nou — lepo peva, ali teško uči novu pesmu ♦ supr. đizvața [Por.] ♦ rum. învăţa ♦ etim. < lat. *invitiare (< vitium „viciu”)

învațat1 (învațată) (mn. învațaț, învațaće) [akc. învațat] (prid.) — ① učen, obrazovan ∎ astîḑ ĭe lumĭa învațată, tuoț au șkuaļe — danas su ljudi učeni, svi imaju škole ② naviknut ∎ vaka ĭe învațată să tragă la stînga — krava je naviknuta da vuče ulevo ♦ supr. ńinvațat [Por.] ♦ rum. învăţat

învațat2 (mn. învațaturĭ) [akc. învațat] (i. s.) — učenje, obrazovanje ∎ gata ku žuaka, a veńit vrĭamĭa đi învațat — gotovo sa igrom, došlo je vreme za učenje ∎ învațatu ĭe grĭeu la bîtrîńață — učenje je teško pod starost ∎ s-a lasat đi învațat, kî ăl duare kapu — batalio je učenje, jer ga boli glava ♦ var. învațatură, învațamînt [Por.] ♦ rum. învăţat

învațatură (mn. învațaturĭ) [akc. învațatură] (i. ž.) — učenje, bubanje; biflanje ∎ iĭ sa miră lumĭa kum nu noroḑîașće đ-atîta învațatură — čude mu se ljudi kako ne poludi od tolikog učenja [Por.]

învargat (învargată) (mn. învargaț, învargaće) [akc. învargat] (prid.) — prugast, išaran prugama ∎ muma a țasut o pîătură tuată învargată — majka je izatkala jednu ponjavu potpuno prugastu ∎ saku ĭe țasut învargat alb ku ńegru — džak je izatkan crnim i belim prugama [Por.] ♦ rum. învărgat

învăț (mn. învățurĭ) [akc. învăț] (i. s.) — navika ∎ urît învăț are ćińerișu đi astîḑ, să duarmă pănă la amńaḑîț — ružnu naviku ima današnja mladež, da spava do podne ∎ kopiĭi treabe să strogăĭ đi miś, să nu fakă învățurĭ rîaļe — decu treba od malena strogo da vaspitavaš, da ne steknu loše navike ♦ sin. ađet, daćină [Por.] ♦ rum. învăţ

învățamînt (mn. învățamînće) [akc. învățamînt] (i. s.) — obrazovanje; učenost; znanje; škola ∎ uom vikļan, ku învățamînt mare — mudar čovek, sa visokim obrazovanjem ∎ nu ĭ-a fuost drag đi învățamînt, a fuźit đi la șkuală, ș-aramas păkurarĭ la uoĭ — nije voleo učenje, pobegao je iz škole, i ostao čobanin kod ovaca ♦ var. învîțamînt [Por.] ♦ rum. învăţământ

învăļituare (mn. învăļituorĭ) [akc. învăļituare] (i. ž.) — (tehn.) snovaljka ∎ învăļituarĭa ĭe sulu pus pi duauă furś la vro rîpă — snovaljka je vratilo posavljeno na dve raklje na nekoj padini ∎ ku învăļituarĭa puńe kuarda pi sulu đi țasut — sa snovaljkom se snuje pređa na vratilo razboja ∎ đi sî fiĭe pusă strîns pi sul, kuarda ĭe ku kîpatîńu đinvaļe ļegată đi vulpĭe, kare ĭe-ngreonată ku petruańe — da bi se čvrsto namotala na vratilo, osnova je na donjem kraju vezana za vlačeg, koji je opterećen kamenjem ∎ kuarda pănă sa învaļiașće, nu kućaḑă să ažungă đi pomînt, da puaće să fiĭe lungă șî o sută đi mĭetîre — osnova dok se navija na vratilo, ne sme da dodirne zemlju, a može biti duga i sto metara [Por.] ♦ rum. învălitoare

înveńina (ĭuo înveńińeḑ, ĭel înveńińaḑă) [akc. înveńina](gl. p. ref.) — (zast.) otrovati ∎ sa ginđit đi mulće uorĭ sî să înveńińaḑă, kă n-a măĭ putut să sufire traĭu ś-avut— pomišljala je često da se otruje, jer više nije mogla da podnese život koji je imala ♦ up. veńina ♦ sin. otravi [Por.] ♦ rum. învenina

învermena (ĭuo ma învermeńeḑ, ĭel sa învermeńaḑă) [akc. învermena] (gl. p. ref.) — (helm.) ucrvljati se ∎ karńa la kaldură ĭuta învermeńaḑă — meso se na toploti brzo ucrvlja ∎ kînd va-nśepĭa învermena, o să sa priśapă pi putuare — kad se bude počelo ucrvljavati, osetiće se po smradu [Por.] ♦ rum. înviermăna

învreńiśi (ĭuo ma învreńiśesk, ĭel sa învreńiśașće) [akc. învreńiśi] (gl. ref.) — provredniti se ∎ đikînd ăl frînsă tatî-su ku bataĭe, ĭel sa învreńiśit đi nu sa puaće kunoșća — otkad ga je otac prebio, on se provrednio da se ne može prepoznati ♦ supr. înļenoșa [Por.] ♦ rum. învrednici

înžura (ĭuo înžur, ĭel înžură) [akc. înžura] (gl. p. ref.) — psovati ∎ nuĭe frumuos să sa înžure kopiĭi, muĭeriļi greuańe șă Dumńeḑîu — nije lepo da se psuju deca, trudnice i Bog ♦ sin. sudui [Por.] ♦ rum. înjura ♦ etim. < lat. injurare

înžuramînt (mn. înžuramînće) [akc. înžuramînt] (i. s.) — psovanje ∎ ńiś un înžuramînt nuĭe frumos, șă nu duśe ńiś o dobîndă la aăla kare înžură — nijedno psovanje nije lepo, i ne donosi nikakvu korist onom koji psuje [Por.] ♦ rum. înjurare

înžurat (înžurată) (mn. înžuraț, înžuraće) [akc. înžurat] (prid.) — opsovan, uvređan ∎ a kreskut slugă, đes înžurat șă-n kur, șă-n kap — odrastao je kao sluga, često psovan i u dupe, i u glavu ∎ la muĭare înžurată nu ĭ-a fuost ļesńe, kă ńima nu ĭ-a țînut parća — opsovanoj ženi nije bilo lako, jer joj niko nije držao stranu ♦ sin. suduit [Por.] ♦ rum. înjurat

înžuratură (mn. înžuraturĭ) [akc. înžuratură] (i. ž.) — psovka ∎ înžuratura ĭe vuorbă urîtă kare ușuor ĭasă đin gura lumi, șî kînd trăbe, șî kînd nu trăbe — psovka je ružna reč koja lako izlazi iz ljudskih usta, i kad treba, i kad ne treba ∎ ĭastă înžuratură omeńaska, muĭerĭskă, kopilarĭaskă șî babĭaskă, tot nat înžură đi trĭaba luĭ — ima psovka muška, ženska, dečja i bapska, svako psuje na svoj način ♦ var. înžuramînt ♦ sin. suduĭală [Por.] ♦ rum. înjuratură

înźuga (ĭuo înźug, ĭel înźugă) [akc. înźuga] (gl. p. ref.) — ujarmiti, upregnuti u jaram ∎ buoĭi ćińirĭ nuĭe ļesńe înźuga, trăbe koźa sî sa đa la źug — mlade volove nije lako ujarmiti, reba vremena da se naviknu na jaram ∎ žunku întîń s-a-nźugă ku buou batrîn, pănă nu sa-nvață sî tragă źugu-n parĭake — junac se prvo preže sa starim volom, dok ne nauči da vuče jaram u paru ♦ var. înžuga [Por.] ♦ rum. înjuga

înźugare (mn. înźugărĭ) [akc. înźugare] (i. ž.) — ujarmljivanje, prezanje ∎ înźugare sa spuńe kînd prinḑ vićiļi în źug să tragă karu, or plugu să are — ujarmljivanje se kaže kad prežeš stoku u jaram da vuče kola, ili plug ♦ var. înžugare ♦ var. înźugat, înžugat [Por.] ♦ rum. înjugare

înźugat (înźugată) (mn. înźugaț, înźugaće) [akc. înźugat] (prid.) — ujarmljen, upregnut u jaram ∎ buoĭi înźugaț abĭa trag în plug, kî ĭe pomîntu uskat șî tare — upregnuti volovi jedva vuku plug, jer je zemlja suva i tvrda ∎ la pripur mare, ku tovar grĭeu în kar, sa înźugă măĭ mulće parĭake đi buoĭ — na velikom usponu, sa teškim teretom u kolima, prežu se više pari volova ♦ var. înžugat [Por.] ♦ rum. înjugat

înșala1 (ĭuo înșaļeḑ, ĭel înșaļaḑă) [akc. înșala] (gl. p. ref.) — ① osedlati ∎ n-a putut să-nșaļaḑă kalu, k-a fuost ńimĭarńik — nije mogao da osedla konja, jer je bio nemiran ② (fig.) uzeti pod svoje, zajahati ∎ prostavĭela, nu vĭađe kă fîrtatu l-a înșalat bińe, șă-l puartă ka pi kal — budala, ne vidi da ga je prijatelj zajahao, i vodi kao konja [Por.] ♦ rum. înșela ♦ etim. < lat. in-sellare

înșala2 (ĭuo înșaļeḑ, ĭel înșaļaḑă) [akc. înșala] (gl. p. ref.) — (zast.)(fig.) prevariti, namagarčiti ∎ muĭarĭa ikļană puaće înșala uomu la uoki luĭ — prepredena žena može prevariti muža na njegove oči ∎ pi uom pruost puaće tuot nat să înșaļaḑă — naivnog čoveka može svako da prevari ♦ var. înśela ♦ sin. mințî, pîrvari [Por.] ♦ rum. înșela ♦ etim. < lat. in-sellare

înșalat1 (înșalată) (mn. înșalaț, înșalaće) [akc. înșalat] (prid.) — (izob.) osedlan ∎ s-a điskăļikat, da kalu înșalat ăl lasăļegat đi gard — sjahao je, a osedlanog konja ostavio je vezanog za ogradu ♦ var. înśelat [Por.] ♦ rum. înșelat

înșalat2 (înșalată) (mn. înșalaț, înșalaće) [akc. înșalat] (prid.) — (izob.) nasamaren, prevaren ∎ ĭ-a luvat tuot ku minśuń, șî l-a lasat așa înșalat, si sa rîdă lumĭa tuată đi ĭel — uzeli mu sve lažima, i ostavili ga tako nasamarenog, da mu se smeje ceo svet ♦ var. înśelat [Por.] ♦ rum. înșelat

îńeka (ĭuo îńek, ĭel îńakă) [akc. ńeka] (gl. p. ref.) — ① daviti u vodi ∎ tuoț sa miră kum s-a îńekat în apă skundă — svi se čude kako se udavio u plitkoj vodi ② zadaviti se hranom ∎ nu-ndopa așa ĭuta bukatură mare, kă ći îńeś — ne gutaj tako halapljivo krupne zaloga, jer ćeš se zadaviti ③ (o životinjama) klati se ∎ kînd sa îńakă kîńi ku lupi, iĭ prind uńi pi alțî ku đințî đi gît — kad se psi kolju sa vukovima, oni hvataju jedni druge zubima za gušu ♦ var. ńeka [Por.] ♦ rum. neca ♦ etim. < lat. neco, necare

îńekat (îńekată) (mn. îńekaț, îńekaće) [akc. îńekat] (prid.) — udavljen, zadaljen ∎ śuopîr mare đi lupĭ a lasat dupa iĭ turma đi uoĭ îńekată, da șî kîńi śobańeșć a ḑakut îńekaț pi lînga strungă — veliki čopor vukova ostavio je iza sebe udavljeno stado ovaca, a i psi čobanski ležali su udavljene pored tora [Por.] ♦ rum. îinecat

îrb (mn. îrburĭ) [akc. îrb] (i. s.) — ulomak, krhotina ∎ đin uala spartă a ramas numa îrburĭ — od razbijenog grneta ostali samo ulomci ♦ sin. frîntură [Por.] ♦ rum. hârb ♦ etim. < bug. hărbel

îrțarĭ [akc. îrțarĭ] (i. m.) ● v. arțarĭ [Mlava] ♦ rum. arţar

îrțuagă [akc. îrțuagă] (i. ž.) ● v. arțuagă [Por.]

îrće (mn. îrț) [akc. îrće] (i. m.) — (zool.) miš (Mus musculus) ∎ am înkis pĭatra muori în sanduk dă blăn, să nu tuńe îrtî — obložio sam vodenični kamen drvenim sanudkom, da ne uđu miševi ♦ up. sobol [Mlava] ♦ dij. sin. șokîće [Por.] ♦ rum. hârte ♦ etim. < mađ. hörcsög

îrkońa (ĭuo îrkuon, ĭel îrkuańe) [akc. îrkońa] (gl.) — (onom.)(med.) hrkati ∎ sa vaĭtă muĭarĭa kă nu măĭ puaće, sîrmana, durmi ku uomu, kă îrkuańe grĭeu tuota nuapća — žali se žena da više ne može, sirota, spavati sa mužem, jer teško hrče po celu noć ∎ îrkuańe ka puorko-l taĭat — hrče ko zaklana svińa [Por.] ♦ rum. hârcâi

îrkońală (mn. îrkońaļe) [akc. îrkońală] (i. ž.) — (med.) (onom.) hrkanje ∎ îrkońală ĭe buală kînd kađe śerĭu guri pi ļimburuș în gît, șă astupă uomu kînd suflă adurmit — hrkanje je bolest kad padnu nepca na jezičak u grlu, i guše čoveka dok diše u snu ∎ îrkońală măĭ đes sa puńe pi uom kînd duarme întuors pi șîaļe — hrkanje najčešće spopadne čoveka kad spava ležeći na leđima ♦ var. îrkońit [Por.] ♦ rum. hîrcîială

Îrnaglaua [akc. Îrnaglaua] (i. ž.) ● v. Arnaglaua [Por.]

îrnaglavĭan [akc. îrnaglavĭan] (i. m.) ● v. arnaglavĭan [Por.]

îrnaglavĭană [akc. îrnaglavĭană] (i. ž.) ● v. arnaglavĭană [Por.]

îś (uzv.) — iš! uzvik kojim se tera živina ∎ ku ’îś’ rumîńi dudîĭe gaińiļi — sa ’iš’ Vlasiu teraju živinu ∎ îś, mînkav-ar uļu! — iš, izjeo vas kobac! [Por.] ♦ rum. hâș