|
|
(276) afuma (rom. afuma) dimiti [glagol] afuma (ĭuo afum, ĭel afumă) [akc. afuma] (gl.) — ① dimiti, ispuštati dim ∎ afumă ka mașîna đi vuoz — dimi kao lokomotiva ② štititi (nešto) dimljenjem ∎ afumă karńa sî nu să strîśe — dimi meso da se ne pokvari ∎ afumă puomi đi brumă — zadimljuje voćke da ih zaštiti od slane [Crn.] ③ pušiti, lulu ili cigaru ∎ nu mis tutunźiu, afum numa kînd șî kînd — nisam pušač, palim (cigaru) samo ponekad ♦ var. afumeḑă [Por.] ∞ fum Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=389 pojmova] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. Link : afuma |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||