  
 |
|
(3460) ļau (rom. leu)  lej [imenica]ļau (mn. ļeĭ) [akc. ļau] (i. m.) — ① (mon.) lej, rumunska nacionalna moneta ∎ nu vreaduĭe ńiś un ļau — ne vredi ni jedan lej ② (fig.) (u izr.) o svom trošku; za svoj groš; po svom ćefu ∎ mă duk unđe vreau dă ľau mieu — idem gde hoću za svoj groš ∎ s-a-nbatat șî kată să-ĭ kînće una numa dî ľau luĭ — napio se, i traži da mu otpeva jednu samo po njegovom ćefu [Bran.] ♦ dij. var. ļiu [GPek][Por.] ∞ ban Grupa reči: Saobraćaj, prevoz, trgovina i novac [=85 pojmova] Reč zapisao: V. Nikolić Mesto: Žitkovica Opština: Golubac Područje: 09 Ungurjani (Pečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE léu (léi), s. m. – 1. Animal. – 2. Monedă românească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporem › iepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s. f. (înv., leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s. f.; leiță, s. f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17). Sursa: DER (1958-1966) Link : leu | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Ļau, ban kare la kunoskut stramoșî noștri aĭ batrîń, înga pănă a trait în Țara rumîńaskă. — Lej, novac koji su poznavali naši stari preci još dok su živeli u Vlaškoj, slika preuzeta sa sajta Wikipedia (28.10.2015) |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||