     
 |
|
(3537) nîkažît (rom. necăjit)  namučen [pridev]nîkažît (nîkažîtă) (mn. nîkažîț, nîkažîće) [akc. nîkažît] (prid.) — namučen, mučen ∎ kopiĭ saraś, a krĭeskut nîkažîț ka ńima pi lume — sirota deca, odrasla su namučena kao niko na svetu [Por.] ∞ nakaz Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. Care are un necaz; supărat, amărît. Draga mea, nici n - ai idee ce necăjită am fost. BARANGA, I. 218. Toată lumea în așteptare era enervată, necăjită. BART, E. 283. Fata asta necăjită trebuie să aibă ceva dur. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ Care exprimă supă¬rare. Cu un obraz necăjit, se uita la soră - sa ca la un dușman. D. ZAMFIRESCU, R. 138. ♦ Plin de necazuri, de lipsuri. Ajung slăbănogiți la niște bătrînețe necăjite. ISPIRESCU, U. 26. – Variantă: năcăjít, -ă (SADOVEANU, Z, C. 5, RUSSO, S. 104) adj. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : necăjit |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||