   
|
|
(3856) luok2 (rom. loc)  mesto [imenica]luok2 (mn. luokurĭ) [akc. luokurĭ] (i. s.) — mesto ∎ a gasît luok frumuos đi ođină supt un ļemn ku umbră gruasă — našao je lepo mesto za odmor pod jednim drvetom sa debelim hladom ∎ asta luok ĭe bun đi kasă — ovo mesto je dobro za kuću ∎ s-a dus să kuprindă un luok đi fata luĭ — otišao je da zauzme mesto za svoju devojku ∎ luok rău — loše mesto ∎ luok bun — dobro mesto, ravnica ∎ luok pitulat — skriveno mesto ∎ luok poļažńik — ravno mesto (o terenu) [Por.] Etimologija: lat. locus Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE loc n. 1. spațiu ce ocupă un corp; 2. spațiu în genere: loc întins; 3. punct anumit, ținut: locul natal; locuri sfinte, mănăstiri și biserici (mai ales cele din Palestina); loc rău, răspântie locuită de duhuri rele: a călcat întrun loc rău; 4. rang, pozițiune: în primul loc; 5. timp potrivit: nu e aci loc de a trata această chestiune; din capul locului, dela început; pe loc, imediat; de loc, nici de cum; 6. pasaj dintrun scriitor: Aristotele zice întrun loc; locuri comune, idei generale, verități banale. [Lat. LOCUS]. Sursa: Şăineanu, ed. a VI-a (1929) Link : loc |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||