   
 |
|
(4043) rînd (rom. rând)  red [imenica]rînd (mn. rîndurĭ) [akc. rînd] (i. s.) — ① red, niz ∎ a batut klopîtu, șî tuoț șkolari a statut în rînd — lupalo je zvono i svi đaci su stali u red ∎ mĭarźe tuot pi rînd — ide sve po redu ∎ la urmă șî ĭel a doaźuns la rînd — na kraju je i on konačno došao na red ② sređenost, uređenost; sklad ∎ la iĭ în kasă nuĭe ńiś un rînd — u njihovoj kući nema nikakvog reda ∎ muĭarĭa fara rînd — neuredna žena ③ menstruacija ∎ a kîpatat rîndu muĭerĭesk, nuĭe înkarkată — dobila je menstruaciju, nije trudna ③ (u izr.) ovaj put, ovom prilikom ∎ đi rîndo-sta a skapat, đ-altadată nu — ovoga puta je utekao, drugi put neće ♦ sin. șuk [Por.] Etimologija: slov. rędŭ Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE rînd (rấnduri), s. n. – 1. Șir, linie. – 2. Serie, grup. – 3. Ordine, în șir, dată. – 4. Ordine, clasă, categorie. – 5. Plebe, devălmășie. – 6. Regulă, normă, jalon. 7. Menstruație. – 8. Temperament, tip. – 9. Pereche, serie de obiecte care formează un tot. – 10. Linie, șir de cuvinte. – 11. Strat. – De rînd, comun, vulgar. – De - a rîndul, în șir. Pe rînd, în ordine. Sl. rędŭ „ordine” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 313; Byhan 329), cf. bg., alb. red, ngr. ἀράδα „rang”, mag. rend „ordine”. – Der. rîndui, vb. (a ordona; a determina, a stabili; a destina, a numi), din sl. ręditi, cf. orîndui; rîndaș, s. m. (tînăr, argat pentru treburile cele mai umile); rînduitor, s. m. (ordonator, organizator); rîndului, vb. (Maram., a ordona), din mag. rendelni (Candrea); rînduială, s. f. (ordine; așezare, stabiliment; normă; regulă; ritual, ceremonial); neorînduială, s. f. (dezordine). Sursa: DER (1958-1966) Link : rând |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||