   
|
|
(4335) gońi (rom. goni)  goniti [glagol]gońi (ĭuo gońesk, ĭel gońașće) [akc. gońi] (gl. p. ref.) — goniti, ganjati, terati ∎ rău kińez a fuost, a gońit lumĭa ka pi buoĭ — loš knez je bio, ganjao je ljude kao volove ∎ (vet.) a veńit vrĭamĭa žuńinka sî sa gońaskă la bik — došlo je vreme da se junica tera kod bika [Por.] Etimologija: slov. goniti Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti. Sursa: DEX09 Link : goni |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||