     
 |
|
(4929) kuastă2 (rom. coastă)  kosina [imenica]kuastă2 (mn. kuașće) [akc. kuastă] (i. ž.) — (geogr.) kosina, padina; nagnuta strana brda ∎ kusta ĭe pođina alu kulmĭe — kosina je padina kose ∎ drumu đi kar într-o vrĭame mĭarźe pi kuastă, pĭeurmă ĭasă la kulme șă pi vîru kulmi țîńe pănă la baśiĭe la munće — kolski put jedno vreme ide kosinom, posle izlazi na kosu i grebenom kose vodi do bačije u planini ∎ (u izr.) đa kuasta — ukoso, kosinom ♦ sin. kostîș [Por.] Etimologija: lat. costa Grupa reči: Zemljište i reljef [=124 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE COÁSTĂ, coaste, s. f. [...] 3. (Uneori urmat de determinarea «a muntelui», «a dealului», «a movilei» etc.) Suprafața înclinată a unei înălțimi; pantă, clină, povîrniș. Pe coasta muntelui înalt Porniră brazii la asalt, Oșteni pletoși. Prin coama lor Străbate vîntul vuitor. DEȘLIU, M. 14. Sînt copii. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. OOȘBUC, P. I 224. Verzi sînt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spînzurate de coastele dealurilor, limpede și senin ceriul tău. RUSSO, O. 22. ◊ Fig. El șezu pe coastele unui nour negru și se uită lung... asupra pămîntului. EMINESCU, N. 65 [...]8. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : coastă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||