|
|
(4928) kuastă1 (rom. coastă) rebro [imenica] kuastă1 (mn. kuașće) [akc. kuastă] (i. ž.) — (anat.) rebro ∎ uomu în pĭept are kuașće — čovek u grudima ima rebra ∎ kuașće fripće đi puork ĭe mînkarĭa tare dulśe — pečena svinjska rebra su veoma slatko jelo ∎ kuasta ĭe fakută đin uos — rebro je napravljeno od kosti ∎ a kaḑut đin ļemn ș-a frînt doa kuașće — pao je s drveta i polomio dva rebra [Por.] Etimologija: lat. costa Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE COÁSTĂ, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de - i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame. [...]. – Lat. costa. Sursa: DEX09 (2009) Link : coastă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||