    
 |
|
(4956) śonći (rom. ciunti)  okrnjiti [glagol]śonći (ĭuo śonćiesk, ĭel śonćiașće) [akc. śonći] (gl. p. ref.) — okrnjiti, osakatiti, okresati; oštetiti; čuknuti ∎ sa śonćeașće śeva kînd vreĭ să-l taĭ frumuos, da numa-l frînź — okrnji se nešto kad hoćeš lepo da ga isečeš, a samo ga slomiš ∎ kînd uomu sa farîmă, șă-s taĭe vrun źeĭśt, sa ḑîśe k-a śonćit mîna — kad se čovek povredi, i iseče neki prst, kaže se da je osakatio ruku ∎ kînd kumpirĭ vas đi pļek, să baź sama să nu fiĭe śonćit vrunđiva — kad kupuješ plekanu posudu, da paziš da ne bude negde čuknuta [Por.] Grupa reči: Priroda uopšte; materijal; proces; svojstvo [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru - vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : ciunti |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||