|
|||
(1307) durai (rom. hurui) grmeti [glagol] durai (ĭuo durîĭ, ĭel durîĭe) [akc. durai] (gl. p.) — (onom.) grmeti ♦ / < (onom.) dur! ∎ durîĭe-n śĭerĭ — grmi na nebu ∎ durîĭe șî sfulđiră în tuaće părțîļi, așćetăm ku frikă să veđem unđe o să trasńaskă — grmi i seva na sve strane, čekamo sa strahom da vidimo gde će da udari grom [Por.] ♦ dij. var. dudai (ĭuo dudîĭ, ĭel dudîĭe) / < (onom.) du! ∎ la zavĭrńit a nuvarat șî dudîĭe în śerĭ, mînă uoiļi în strungă sî nu ļi prindă pluaĭa — na zapadu se naoblačilo i grmi, teraj ovce u tor da ih ne uhvati kiša ♦ dij. sin. urla (Osnić) [Crn.] (kom.) Za grmljavinu, kao jeku posle udara groma, Vlasi istočne Srbije imaju više izraza. S obzirom da je reč o onomatopeji, saradnici Vorbara tražili su od kazivača da prevedu izraz "grmi na nebu". Evo liste: I Porečka Reka (cela): ◊ durîĭe în śĭerĭ II Crna Reka ◊ dudîĭe în śĭerĭ — Osnić (sin. urlă) ◊ durîĭe în śĭerĭ — Krivelj (sin. urlă, tîrîĭe) III Homolje ◊ durîĭe în śĭerĭ — Laznica ◊ dudîĭe în śerĭ — Medveđica ◊ źiame în śĭerĭ — Sige, Žagubica ◊ urlă în śĭerĭ — Žagubica III Mlava ◊ dudîĭe în śĭerĭ — Rašanac ◊ źamĭe în śĭerĭ — Manastirica, Mlava ◊ urlă în śerĭ — Ranovac IV Resava ◊ źiame în śĭerĭ — Bobovo, Subotica ◊ urlă în śĭerĭ — Jasenovo V Braničevo ◊ źiame în śĭerĭ — Žitkovica ◊ urlă în śĭerĭ — Doljašnica VI Krajina a. kîmpeńi ◊ dudăĭe în čerĭ — Samarinovac, Dupljane b. padureńi ◊ durîĭe în śĭerĭ — Plavna VII Morava - Ćuprija ◊ źiame în śĭerĭ (Isakovo) [Mor.] VIII Zvižd ◊ urlă în śĭerĭ — Duboka, Voluja [Zvizd] IX Timočeni ◊ urăĭe în čerĭ — Halovo, Gradskovo, Mali i Veliki Jasenovac i Šipikovo [Tim.] Grupa reči: Astronomija, meteorologija i atmosferilije [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică. Sursa: DEX98 (1998) TUNÁ, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare. Sursa: DEX98 (1998) Link : hurui
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||