     
 |
|
(1308) dușman (rom. dușman)  dušman [pridev]dușman (dușmană) (mn. dușmań, dușmańe) [akc. dușman] (prid.) — dušman, zlopamtilo; čovek loše naravi, podmukao ∎ al dușman nu zauĭtă șî nu prostîașće ńiś kînd — dušman ne zaboravlja i ne prašta nikada [Crn.] ∎ dușman, kîńe đi uom, ńiśkînd nu sa șćiĭe śe-ț ginđașće — dušmanin, pseto od čoveka, nikad se ne zna šta ti misli [Por.] Etimologija: tur. dušman Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; vrăjmaș. 2. Inamic (1) (în război). [Acc. și: (reg.) dúșman] – Din tc. düșman. Sursa: DEX98 Link : duşman |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||