|
|
(1309) dur! (rom. dur!) dur! dur! (uzv.) — (onom.) dur! ① uzvuk koji oponaša grmljavinu; uopšte: dubok zvuk koji se širi u valovima ∎ dur! dur! pi śĭerĭ, șî la urmă ńimika, nu pikă ńiś un struop đi pluaĭe — dur! dur! po nebu, i na kraju ništa, ne pade ni kapka kiše ∎ askultă: sa uđe kînd șî kînd „dur!” pin puod, sigurat ĭară s-a-npuĭat șobolama-ĭa — slušaj: čuje se kad-kad „dur!” po tavanu, sigurno su se opet namnožili one pacovčine [Por.] ② uzvik za ubrzanje konjske zaprege, jače, snažnije ∎ dur, îrțuaźilor! — brže, kljusine! [Crn.] (stih) Dura, dura, ku karuța, Pîn-la kasă la Ļikuța, La Ļikuța fată marĭe, Stîa ku pîăru pi spinarĭe, Kîntă ĭa un kînćiśiel, Șî așćaptă un danaśiel. — Brzo, brzo, taljigama, Do kućice Ilijine, Kod Ilije devojčica, Kosa joj je raspletena, Pesmicu ona peva, I momčića jednog čeka. (Poskočica za decu, kazivač N. Čulinović, zapis F. Paunjelović, Šarbanovac 2008.) [Crn.] Grupa reči: Muzika, narodna kola, svirala; zvuk [=100 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DÚRA1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee. Sursa: DEX98 (1998) Link : dur! |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||