|
|
(1409) dosadă (rom. dosadă) dosada [imenica] dosadă (mn. dosađe) [akc. dosadă] (i. ž.) — dosada ∎ ĭartă-ma, puaće fi îț fakuĭ dosadă — oprosti mi, možda sam ti bio dosadan ♦ var. dosađiĭe [akc. dosađiĭe] ♦ sin. sîndă (Tanda) [Por.] ∞ dosađi Etimologija: slov. dosada Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DOSÁDĂ s. f. (Înv. și arh.) 1. Mâhnire, întristare. 2. Insultă, ocară. – Slav (v. sl. dosada). Sursa: DLRM (1958) dosádă (-ắzi), s. f. – Necaz, supărare, durere. Sl. (bg.) dosada (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac 100). Sec. XVII, înv. – Der. dosădi, vb. (a chinui, a supăra, a întrista), din sl. dosaditi; dosăditură, s. f. (chin, suferință); dosăditor, adj. (urmăritor). Sursa: DER (1958-1966) Link : dosadă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||