   
 |
|
(3288) fugă (rom. fugă)  beg [imenica]fugă (mn. fuźiĭ) [akc. fugă] (i. ž.) — beg, begstvo; bežanje; tutanj ∎ a dat fuga đi frikă kă-l prind — udario u beg od straha da će ga uhvatiti ∎ kînd auḑît kîńi kî latră, s-a pus pi fugă, șî ĭel, șî fîrtatî-su — kad su začuli pse, uhvatili tutanj i on, i njegov kompanjon ♦ up. fuga [Por.] Etimologija: lat. fuga Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE FÚGĂ s. 1. alergare, alergătură, goană, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziș, repezitură. (S - o ții tot într - o ~.) 2. goană, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în ~ și adu - l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. refugiu. 5. v. evadare. Sursa: Sinonime (2002) Link : fugă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||